Pregătesc acum un studiu despre mult „abuzatul” pasaj din 1 Tes. 4.14-18, locul clasic al „Răpirii Bisericii”.

Poate voi avea vreme să împărtășesc concluziile exegetice pe blog. Judecând după microcipofobiile care bântuie periodic blogosfera, sunt sigur că subiectele de factură eshatologic-apocaliptică nu duc lipsă de cetitori.

Dar despre asta mai târziu.

Deocamdată vă plictisesc cu o chichiță traductologică din 1 Tes. 4:14.

Textul grec (în care am subliniat verbele) zice după cum urmează:

εἰ γὰρ πιστεύομεν ὅτι Ἰησοῦς ἀπέθανεν καὶ ἀνέστη, οὕτως καὶ ὁ θεὸς τοὺς κοιμηθέντας διὰ τοῦ Ἰησοῦ ἄξει σὺν αὐτῷ.

Iau secvența διὰ τοῦ Ἰησοῦ nu ca echivalent al lui en Christo (i.e. „pe cei adormiți în Hristos îi va aduce”), ci ca expresie instrumentală („Dumnezeu prin Hristos îi va aduce…”).

Dacă vrem să „ținem aproape” de buchea originalului, ar trebui să punem între paranteze pătrate cuvintele care sunt necesare pentru a face textul românesc inteligibil.

Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, [tot] astfel [credem] și [că] Dumnezeu prin Isus îi va aduce cu El [la viață] pe cei care au adormit.

Ca să „aliniem” textul lui Cornilescu la original, ar trebui să-l marcăm cu paranteze după cum urmează:

Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, [credem] şi că Dumnezeu va aduce [înapoi] împreună cu Isus pe cei ce au adormit [în El].

O precizare: Pavel spune că Dumnezeu va aduce prin Isus, nu împreună cu Isus. E o diferență de accent teologic.

Concluzie preliminară: pe măsură ce compar textul grec și textul lui Cornilescu mă conving tot mai mult de un lucru: versiunea Cornilescu trebuie „desfăcută” verset cu verset și cuvânt cu cuvânt, lustruită, șlefuită, unsă cu ulei și reasamblată.

Cine va câștiga procesul „de copyright” care se judecă în această perioadă va trebui să inițieze un proces coerent de revizuire a acestei versiuni.

Ea a fost bună pentru secolul XX. Pentru secolul XXI avem așteptări mai mari.

[Evident, dacă între timp nu vin peste noi microcipurile și Răpirea!]