Postez mai jos câteva dintre însemnările pe care mi le-am făcut în pregătirea lecțiunii biblice pe care am ținut-o astăzi dimineață.

Sunt semiexegetice fiindcă nu voi intra în chestiuni foarte tehnice. Mă mențin la un nivel care ar putea fi considerat mai degrabă „expozitiv”.

***

Subiectul „Răpire” îi intrigă și-i fascinează pe credincioșii evanghelici din toată lumea. S-au scris cărți pe acest subiect nu doar cărți academice, ci și opere de ficțiune. În ultimii ani s-a publicat pe această temă o serie de 16 romane intitulată Left Behind („Rămași după Răpire”), tradusă parțial și în românește, la Editura Rao (cu titlul Supraviețuitorii, 8 vol. apărute). Pe vremea când eram student m-am apucat să o citesc (în engleză). Pe atunci seria era în curs de publicare (vezi aici primul volum tipărit). Am parcurs 6 volume și apoi n-am mai rezistat. Nu mă întrebați de ce. Veți afla răspunsul dacă încercați experimentul.

Cu sau fără mine, aceste cărți s-au vândut în vreo 65 de milioane de exemplare. Pe baza unora dintre ele s-au făcut și filme. Așadar, când este vorba de Apocalipsa și de vremurile din urmă, nu ducem lipsă de curioși.

Pasajul care ne interesează (1 Tes. 4.14‒18) face parte din cea mai timpurie epistolă scrisă de apostolul Pavel. Epistola pe care o numim „1 Tesaloniceni” a fost scrisă cam pe la anul 50 d.Hr.

Apostolul Pavel a petrecut o scurtă vreme în Tesalonic (Fapte 17), propovăduind Evanghelia, apoi a mers mai departe, coborând spre Berea și Atena (unde a ținut un important discurs în Areopag). În final a ajuns la Corint, acolo unde a și scris această epistolă.

Capitolul 4, din care face parte textul despre „Răpire”, conține următoarele teme importante:

  • sfințirea credincioșilor. Sfințirea înseamnă, între altele, abținerea de la relații sexuale imorale. Într-o lume în care desfrâul era ceva obișnuit, apostolul le reamintește credincioșilor că ei trebuie să trăiască altfel decât imensa majoritate a populației.
  • dragostea de frați. În această secțiune apostolul le spune credincioșilor să ducă o viață liniștită, să-și vadă de treburile lor și să aibă o slujbă. În prelungirea acestei discuții, tesalonicenilor li se spune să aibă relații armonioase cu cei din afara bisericii.

Al treilea aspect de ordin practic din cap. 4 este cel care ne preocupă și pe noi în această postare: ce se va întâmpla cu cei morți, atunci când va reveni Mântuitorul Isus Hristos?

Problema despre care scrie Apostolul este una de ordin pastoral: unii dintre creștinii tesaloniceni au murit, iar cei rămași în viață au început să-și pună întrebări: „Care va fi soarta lor la parousia?”

Din primul capitol al epistolei (1:9) știm că Evanghelia propovăduită de Pavel conținea următoarele idei:

  • renunțați la idoli, fiindcă aceștia nu valorează nimic
  • slujiți Dumnezeului adevărat
  • Fiul lui Dumnezeu a murit și a înviat pentru noi. El se va întoarce curând să ne izbăvească de mânia viitoare

Acesta a fost în esență mesajul pe care l-au auzit tesalonicenii. Din nefericire, în intervalul (de vreo șase luni?) scurs de la plecarea lui Pavel, unii credincioși au murit. Firește, moartea lor i-a întristat pe cei rămași în viață și i-a făcut să-și pună întrebări. Pavel a aflat despre aceste neliniști și de aceea le scrie „Voi aveți o speranță. Nu vă purtați ca și când nu ați avea nicio nădejde!”

(va urma)