Un bun prieten mi-a trimis recent o întrebare care m-a determinat să scotocesc pe youtube după un vechi imn luteran compus de Joachim Neander.

Scotocit și găsit.

Găsit nu doar varianta originală (cam „leșinată”), ci și o variantă „gospel” care mi-a adus aminte de un citat din C.S. Lewis despre închinarea exuberantă a psalmiștilor.

Mai jos citatul și muzica.

Injoy!

P.S. Sper ca citatul și videoclipul să nu funcționeze pe post de paratrăsnet pentru fulgerele năprasnice ale celor care preferă varianta „leșinată” a imnului.

Autorii [Psalmilor] se bucură și se veselesc (Ps. 9:2). Degetele lor așteaptă cu nerăbdare alăuta (Ps. 43:4), alăuta și harfa ‒ treziți-vă, alăută și harfă! ‒ (Ps. 57:8); să cântăm, aduceți tamburina, aduceți „harfa veselă și alăuta”, vom cânta cu bucurie și vom înălța „strigăte de bucurie” (Ps. 81:1‒2). Chiar așa: strigăte. Simpla muzică nu este de-ajuns. Toată lumea, chiar și neamurile ignorante, să bată din palme (Ps. 47:1). Să aducem chimvale sunătoare, nu doar bine acordate, ci zgomotoase, și jocuri (Ps. 150:5). Chiar și insulele cele mai îndepărtate (toate insulele erau îndepărtate, fiindcă evreii nu erau corăbieri) să împărtășească exuberanța (Ps. 97:1).

Nu spun că această ardoare ‒ dacă vreți, această debandadă ‒ poate sau trebuie să fie reînviată. O parte din ea nu poate fi reînviată fiindcă nu a murit, ci este încă alături de noi. Ar fi lipsit de temei să pretindem că noi, anglicanii, suntem un exemplu elocvent. Romano-catolicii, ortodocșii și Armata Salvării au păstrat mai mult din acest spirit decât noi, care avem o preocupare cumplită pentru bunul gust.

Lobe den Herren,
den mächtigen König der Ehren,
lob ihn, o Seele,
vereint mit den himmlischen Chören.
Kommet zuhauf,
Psalter und Harfe, wacht auf,
lasset den Lobgesang hören!

Lobe den Herren,
der alles so herrlich regieret,
der dich auf Adelers
Fittichen sicher geführet,
der dich erhält,
wie es dir selber gefällt;
hast du nicht dieses verspüret?

Lobe den Herren,
der künstlich und fein dich bereitet,
der dir Gesundheit verliehen,
dich freundlich geleitet.
In wieviel Not
hat nicht der gnädige Gott
über dir Flügel gebreitet!

Lobe den Herren,
der sichtbar dein Leben gesegnet,
der aus dem Himmel
mit Strömen der Liebe geregnet.
Denke daran,
was der Allmächtige kann,
der dir mit Liebe begegenet.

Lobe den Herren,
was in mir ist, lobe den Namen.
Lob ihn mit allen,
die seine Verheißung bekamen.
Er ist dein Licht,
Seele, vergiß es ja nicht.
Lob ihn in Ewigkeit. Amen.