Un bun prieten mi-a trimis recent o întrebare care m-a determinat să scotocesc pe youtube după un vechi imn luteran compus de Joachim Neander.
Scotocit și găsit.
Găsit nu doar varianta originală (cam „leșinată”), ci și o variantă „gospel” care mi-a adus aminte de un citat din C.S. Lewis despre închinarea exuberantă a psalmiștilor.
Mai jos citatul și muzica.
Injoy!
P.S. Sper ca citatul și videoclipul să nu funcționeze pe post de paratrăsnet pentru fulgerele năprasnice ale celor care preferă varianta „leșinată” a imnului.
Autorii [Psalmilor] se bucură și se veselesc (Ps. 9:2). Degetele lor așteaptă cu nerăbdare alăuta (Ps. 43:4), alăuta și harfa ‒ treziți-vă, alăută și harfă! ‒ (Ps. 57:8); să cântăm, aduceți tamburina, aduceți „harfa veselă și alăuta”, vom cânta cu bucurie și vom înălța „strigăte de bucurie” (Ps. 81:1‒2). Chiar așa: strigăte. Simpla muzică nu este de-ajuns. Toată lumea, chiar și neamurile ignorante, să bată din palme (Ps. 47:1). Să aducem chimvale sunătoare, nu doar bine acordate, ci zgomotoase, și jocuri (Ps. 150:5). Chiar și insulele cele mai îndepărtate (toate insulele erau îndepărtate, fiindcă evreii nu erau corăbieri) să împărtășească exuberanța (Ps. 97:1).
Nu spun că această ardoare ‒ dacă vreți, această debandadă ‒ poate sau trebuie să fie reînviată. O parte din ea nu poate fi reînviată fiindcă nu a murit, ci este încă alături de noi. Ar fi lipsit de temei să pretindem că noi, anglicanii, suntem un exemplu elocvent. Romano-catolicii, ortodocșii și Armata Salvării au păstrat mai mult din acest spirit decât noi, care avem o preocupare cumplită pentru bunul gust.
Lobe den Herren,
den mächtigen König der Ehren,
lob ihn, o Seele,
vereint mit den himmlischen Chören.
Kommet zuhauf,
Psalter und Harfe, wacht auf,
lasset den Lobgesang hören!
Lobe den Herren,
der alles so herrlich regieret,
der dich auf Adelers
Fittichen sicher geführet,
der dich erhält,
wie es dir selber gefällt;
hast du nicht dieses verspüret?
Lobe den Herren,
der künstlich und fein dich bereitet,
der dir Gesundheit verliehen,
dich freundlich geleitet.
In wieviel Not
hat nicht der gnädige Gott
über dir Flügel gebreitet!
Lobe den Herren,
der sichtbar dein Leben gesegnet,
der aus dem Himmel
mit Strömen der Liebe geregnet.
Denke daran,
was der Allmächtige kann,
der dir mit Liebe begegenet.
Lobe den Herren,
was in mir ist, lobe den Namen.
Lob ihn mit allen,
die seine Verheißung bekamen.
Er ist dein Licht,
Seele, vergiß es ja nicht.
Lob ihn in Ewigkeit. Amen.
11 martie 2013 at 10:21 pm
Superb frate Manu din ce scriere e luat citatu lui C.S. Lewis? Si cand vedem o asa exuberanta implementata in capela?…
11 martie 2013 at 10:25 pm
Va apărea anul acesta la Humanitas. Toate la timp și la vreme. 🙂
Când vom vedea? Pe noul pământ, probabil. 🙂
12 martie 2013 at 9:35 am
In traducerea…?
12 martie 2013 at 9:50 am
Au in planul editorial si traducerea altor scrieri ale lui C.S. Lewis? De exemplu, A Grief Observed?
11 martie 2013 at 10:22 pm
Reblogged this on vae mihi.
11 martie 2013 at 10:25 pm
Apropo de leșinați. Eu am fost în biserica luterană din Suedia, și erau leșinați, și am zis că ar fi bine să caut niște penticostali. I-am găsit. Tot leșinați. Cred că e tipic suedezilor.
11 martie 2013 at 10:33 pm
Trebuie schimbat continentul. Încearcă Africa. 🙂
11 martie 2013 at 11:37 pm
Am întânlit două persoane din America Sud, care erau la fel de contrariate ca și mine. Unul mi-a zis că s-a căsătorit acolo și că la început s-a ridicat în picioare cu mâinile în aer să se manifeste și că femeia l-a tras ușor de cămașă și i-a explicat cum stau treburile acolo. 😛
11 martie 2013 at 10:42 pm
Schönes Lied!
Dar de de numeşti versiunea mai veche „leşinată”? E totuşi „originală”, cum zici :).
Mie cel mai mult îmi place varianta aranjată de Bach: http://www.youtube.com/watch?v=0Oqk9xoIsWg.
„Leşinată” sau nu, pentru mine e „înălţătoare”.
11 martie 2013 at 10:50 pm
Ligia,
Varianta lui Bach nu e deloc „leșinată”. Are exuberanța ei.
Când zic „leșinată” mă refer la versiunea din EG 317. La ceva de genul ăsta. Care e mult mai lent decât Bach sau varianta Gospel. http://www.youtube.com/watch?v=nupRnq-lO9c
12 martie 2013 at 11:03 am
Draga Manu eu nu as schimba continentul ci doar tara. Sa ramana Oct. in Romania si eventual sa treaca strada, in sensul de a intra intr-o biserica independenta gen Adoram Arad si sa vada acolo exuberanta.
12 martie 2013 at 4:28 pm
Nu mersi, suntem suficient de exuberanți la noi acasă 😛
12 martie 2013 at 11:21 pm
[…] Despre Evlavia FalsĂ (popaspentrusuflet) 23. Butoaie goale, butoaie pline (crestintotal.ro) 25. Despre exuberanța Psalmilor. Studiu de caz: un imn luteran pe ritmuri gospel. (vaisamar) 27. O zi de martie altfel (danasisoev) 32. Între badea Ion și Grigore Teologul […]
3 februarie 2014 at 6:36 pm
[…] Update (03 feb). Observ că unii cititori ai blogului, lipsiți de multe simțuri (simț hermeneutic, simțul umorului, simțul ridicolului etc.) au ratat complet mesajul acestei postări și, căutând sămânță de ceartă, s-au apucat să-mi facă proces taman în chestiunea paragrafului în care spun ce aș face eu în biserica mea dacă aș fi pastor. Respectivul paragraf a fost socotit „viziunea profesorului Conțac asupra închinării”. Cititorul care mă pune inchizitorial la punct n-a auzit, pesemne, de hiperbolă și de autoironie, de aceea își imaginează că ideea mea despre închinare ar fi epuizată de paragraful cu pricina. Pentru a echilibra situația, mă simt nevoit să-l trimit la această postare (AICI). […]