Știm (la nivel visceral) sau intuim că sistemul judiciar din România este cufundat în corupție până peste gât. Dar nu știm exact cum funcționează mecanismul.

Ultimul articol al lui Dan Tăpălagă echivalează cu un desant în lumea sulfuroasă a justiției românești, cea în care corupții sunt oameni de onoare care „mănâncă o pâine”, iar „tâmpiți” sunt cei care nu știu să facă bani.

O cucoană judecător achetată acum pentru luare de mită și trafic de influență are o blană de 3500 de euro pe care însă n-o poartă, fiindcă e prea grea. Imaginea perfectă a combinației fatale dintre apetența pentru lux și înclinația către risipă.

Haina de blană o fi grea, dar povara unei conștiințe arse cu fierul roșu și încărcate de câștig mârșav este ușoară ca fulgul.

Mai există o șansă de redresare pentru România?

Mai jos analiza lui Dan Tăpălagă. Tot articolul AICI.

***

Noul mare dosar de coruptie in justitie, soldat cu arestarea judecatoarelor Viorica Dinu si Antonela Costache de la Tribunalul Bucuresti, marcheaza cateva diferente fata de reteaua Voicu de la Inalta Curte. O prima observatie: in ciuda faptului ca judecatorii sunt perfect constienti de riscuri, nu se abtin sa incaseze mita. Aceasta pare sa fi devenit un mod de viata, un fenomen raspandit in instante. Mita ca mod de viata are, totusi, un cod al onoarei (banii se returneaza daca traficul de influenta esueaza) si reguli precise (doua pile care intervin in acelasi timp sunt garantia esecului). Judecatorii nu iau mita pentru ca-i preseaza vreo nevoie personala, dovada ca unul din magistratii arestati se lauda cu o haina de blana de 3500 de euro despre care spune ca nu a purtat-o niciodata deoarece „era prea grea”.

Ce aflam, totusi, nou din acest dosar instrumentat de procurorii DNA, care ne arata cum se adapteaza si cum functioneaza retelele de coruptie din justitie in plina lupta anti-coruptie?

  • Interceptarile din dosar nu mai sunt doar telefonice, ci mai ales ambientale. Este semn ca si coruptia s-a adaptat. Nimeni nu mai e atat de prost incat sa vorbeasca despre spaga la telefon. O negociaza acasa sau la serviciu. Unele discutii se poarta in soapta, altele au loc in liftul institutiei, programat sa se blocheze intre etaje. Viata procurorilor si a ofiterilor de informatii s-a complicat.
  • Manipularea sistemelor informatice este perfect posibila astfel incat dosarele sunt dirijate catre completele de judecata corupte, ocolind astfel procedura repartizarii aleatorii.
  • Coruptia a devenit mod de viata pentru unii magistrati, care traiesc de ani de zile intr-un sistem de valori rasturnat. Traficul de influenta e la ordinea zilei. Cine ia spaga „mananca o paine”, tot dispretul pentru judecatorii corecti. Cei care nu iau sunt „prea tampiti sa faca bani”. Cele doua judecatoare nu par sa incaseze mita pentru a acoperi nevoi personale presante, ci pentru ca asa s-au obisnuit. Una din ele se lauda cu o haina de 1400 de euro, cealalta se mandreste cu o blana de 3500 de euro, dar  nu o poarta pentru ca „e prea grea”.
  • Coruptia pare generalizata. In retele sunt antrenate numeroase persoane, alti judecatori de la Tribunal sau Curtea de Apel, grefieri, avocati, alti intermediari. Intr-o lume in care mita pare regula, iar onestitatea exceptia, judecatoarea Viorica Dinu se justifica unui intermediar: „tu să fii în meseria asta, ştii cum ai fi de fricoasă? Şi eu eram la fel. Până să cunosc…care sunt adevăratele.. realităţi. Şi până să citesc foarte multe dosare„. Care o fi adevarata realitate? Ca toti iau? Ca odata urcat in caruselul spagii nu mai poti cobora? Ca merita sa risti totul pentru ca doar prostii sunt prinsi?
  • In aceasta lume putreda, exista totusi un cod al onoarei: nu rezolvi, dai banii inapoi omului. Intermediarii stiu, la randul lor, ca „e urat sa ceri bani inapoi de la judecator”. Apoi, exista reguli care ordoneaza acest haos. Judecatoarea spune despre un grefier cam lacom ca „el nu le are cu elementele de cod. El e, saracu, redus rau de tot”. Avem de-a face cu o ierarhie intoarsa a valorilor care trebuie respectata, altfel se strica piata, se intoarce lumea coruptilor cu susul in jos: „Doamne! Păi, pentru ce vrea, fraţilor, cinci mii? (…) Mamă, Trebuie înlăturat! Înseamnă că eu am o poziţie…”. Fiecare corupt isi pretuieste valoarea raului prestat.