Când un pastor penticostal găsește pete în lună, e semn că sfârșitul e aproape.🙂

Dar să trecem la chițibușuri serioase.

Interesantă e referirea la aposkiasma („umbră”) din lexiconul Suda.

Ἀνθήλιος: ἡ σελήνη: καὶ τὸ ἀποσκίασμα τῆς τοῦ ἡλίου ἀνταυγείας:

Sun-opposite: the moon; and the shadow of the reflection of the sun;

Referiri la umbra din timpul eclipselor găsim și la Ioan Damaschinul, în Dogmatică.

Eclipsa lunii se întâmplă atunci când o acoperă umbra pământului, când luna este în a cincisprezecea zi și când se găsește în partea contrară în centrul cel mai înalt, adică soarele este sub pământ, iar luna, deasupra pământului. Luna se eclipsează prin faptul că pământul o umbrește și nu ajunge lumina solară să o lumineze (trad. D. Stăniloae).

῾Η δὲ τῆς σελήνης ἔκλειψις ἐκ τοῦ ἀποσκιάσματος τῆς γῆς γίνεται, ὅτε γένηται πεντεκαιδεκαταία ἡ σελήνη καὶ εὑρεθῇ ἐξ ἐναντίας κατὰ τὸ ἄκρον κέντρον, ὁ μὲν ἥλιος ὑπὸ γῆν, ἡ δὲ σελήνη ὑπὲρ γῆν· ἀποσκίασμα γὰρ ποιεῖ ἡ γῆ καὶ οὐ φθάνει τὸ ἡλιακὸν φῶς φωτίσαι τὴν σελήνην, κἀκεῖθεν ἐκλείπει.