Am scris ieri un text „la nervi” despre cum e „trasă de păr” interpretarea predosloviilor din NT 1648, de către unii cercetători. Cred că tonul folosit în postarea cu pricina trebuie să fi părut excesiv amicilor mei ortodocși.

Ca să fie mai limpede la ce fel de răstălmăciri se poate deda uneori cercetătorul condiționat ideologic, iau ca studiu de caz un fragment dintr-un articol scris de pr. prof. dr. Grigorie T. Marcu, publicat inițial în Studii teologice (1973) și republicat în ediția modernă (1998) a NT de la Bălgrad.

Urmărirea diferențelor dintre prima variantă a articolului și cea publicată în 1998 ar fi ea însăși un exercițiu interesant, dar depășește scopurile acestei postări.

Iată ce scrie G.T. Marcu în varianta revizuită a articolului său:

marcu1marcu 2

Sunt două chestiuni care scandalizează în acest mic fragment.

(1) G.T. Marcu evită să precizeze concluzia „demonstrației” pe care o face autorul predosloviei. De ce? Fiindcă ea este contrară tradiției patristice. Autorul predosloviei la Matei crede că evanghelistul a scris direct în greacă. Or, ideea asta este neconformă cu tradiția primelor secole. Cititorul-guguștiuc care n-a citit textul predosloviei înghite gălușca ideologică pe nemestecate.

(2) Faptul că, în această privință, autorul predosloviei se află în răspăr cu tradiția patristică nu e tocmai un semn de pravoslavnicie. E o insultă la adresa inteligenței să pretinzi că un autor care contrazice o tradiție venerabilă face implicit dovada fidelității față de tradiția pe care o contrazice!

Mai jos puteți citi un fragment dintr-un articol amplu pe care l-am publicat anul trecut în Limba română*. Articolul e dedicat analizării predosloviilor la cele patru evanghelii, din NT 1648. Textul cu bold dinspre final este subliniat ad hoc.

*E. Conțac, “Sursele predosloviilor la cele patru evanghelii din Noul Testament de la Bălgrad (1648)”, în Limba română 61 (2012), nr. 2, pp. 176-178.

***

Probabil cea mai întinsă secțiune din predoslovie este cea care răspunde la întrebarea „În ce limbă o au scris?” În mod cu totul neobișnuit, împotriva unei tradiții bisericești venerabile, autorul caută să demonstreze cu orice preț că Matei nu a scris evanghelia sa în limba greacă: „Mulți zic că n-au scris greceaște, ce jidoveaște. Ereneiu, Tertulian, Orighen, Atanasie și alți mulți zic că, fiind Matei jidov, au scris jidoveaște. Ieronim zice că în zilele lui, au aflat Evanghelie lui Mattei, scrisă jidoveaște. Săva că mulți cărtulari țin așea, că-i scrisă jidoveaște, iar mai mulți să îndoiesc și zic că au fost greceaște și nu e în deșărt. (2r)

Înainte de a ne opri asupra ideii revoluționare propuse de autorul predosloviei în acest paragraf – anume că Matei nu și-a scris evanghelia în greacă −, considerăm utilă identificarea acelor citate din Irineu, Tertulian, Origen și Atanasie care afirmă că Matei a scris „jidoveaște”. Precizăm că Tertulian nu a afirmat nicăieri expressis verbis că Matei ar fi scris în ebraică.

Irineu

Ita Matthaeus in Hebraeis ipsorum lingua scripturam edidit Euangelii, cum Petrus et Paulus Romae euangelizarent et fundaret Ecclesiam. (Adv. haer. III.1.1)ὁ μὲν δὴ Ματθαῖος ἐν τοῖς ῾Εβραίοις τῇ ἰδίᾳ αὐτῶν διαλέκτῳ καὶ γραφὴν ἐξήνεγκεν εὐαγγελίου, τοῦ Πέτρου καὶ τοῦ Παύλου ἐν ῾Ρώμῃ εὐαγγελιζομένων καὶ θεμελιούντων τὴν ἐκκλησίαν.(Eusebiu, Ist. bis. V.8.2-4) Astfel, Matei, între evrei, a publicat o formă scrisă a Evangheliei în limba lor proprie, în vreme ce Petru și Pavel evanghelizau Roma și întemeiau biserica.

Tertulian

Deleant igitur et testimonia daemonum filium David proclamantia ad Iesum, sed testimonia apostolorum delere non poterunt si daemonum indigna sunt. Ipse imprimis Matthaeus, fidelissimus evangelii commentator ut comes Domini (…)(De carne Christi, XXII) Să șteargă deci [ereticii] și mărturiile demonilor care îl proclamă pe Isus, fiul lui David, dar mărturiile apostolilor nu vor putea să le șteargă, și dacă cele ale demonilor sunt nevrednice. În primul rând, Matei, cel mai credincios comentator al evangheliei, deoarece fusese însoțitor al Domnului (…)

Origen

«ὡς ἐν παραδόσει μαθὼν περὶ τῶν τεσσάρων εὐαγγελίων, ἃ καὶ μόνα ἀναντίρρητά ἐστιν ἐν τῇ ὑπὸ τὸν οὐρανὸν ἐκκλησίᾳ τοῦ θεοῦ, ὅτι πρῶτον μὲν γέγραπται τὸ κατὰ τόν ποτε τελώνην, ὕστερον δὲ ἀπόστολον ᾿Ιησοῦ Χριστοῦ Ματθαῖον, ἐκδεδωκότα αὐτὸ τοῖς ἀπὸ ᾿Ιουδαϊσμοῦ πιστεύσασιν, γράμμασιν ῾Εβραϊκοῖς συντεταγμένον·»(Eusebiu, Ist. bis., VI.25.4) Prin tradiție am învățat cu privire la cele patru evanghelii, care sunt și singurele acceptate în Biserica lui Dumnezeu de sub cer, că mai întâi a fost scrisă cea potrivit lui Matei, cel care a fost odinioară vameș, iar apoi apostol al lui Isus Hristos. Matei a publicat-o pentru cei care s-au convertit de la iudaism, scriind-o în limba ebraică.

Atanasie

 Τὸ μὲν οὖν κατὰ Ματθαῖον Εὐαγγέλιον ἐγράφη ὑπ’ αὐτοῦ τοῦ Ματθαίου τῇ ῾Εβραΐδι διαλέκτῳ, καὶ ἐξεδόθη ἐν ῾Ιερουσαλὴμ, ἡρμηνεύθη δὲ ὑπὸ ᾿Ιακώβου τοῦ ἀδελφοῦ τοῦ Κυρίου τὸ κατὰ σάρκα, ὃς καὶ πρῶτος ἐχειροτονήθη ἐπίσκοπος ὑπὸ τῶν ἁγίων ἀποστόλων ἐν ῾Ιεροσολύμοις.(Synopsis scripturae sacrae, PG, vol. 28, col. 433) Evanghelia după Matei a fost scrisă de însuși Matei în limba ebraică și publicată în Ierusalim; a fost tradusă de fratele Domnului cel după trup, care a și fost hirotonit întâiul ca episcop de către sfinții apostoli, în Ierusalim

Ieronim

Matthaeus, qui Evangelium Hebraeo sermone conscripsit, ita posuit… (Epist. 20.5, PL, vol. 22, col. 379).Evangelium quoque quod apellatur secundum Hebraeos, et a me nuper in Graecum Latinumque sermonem translatum est, quo et Origenes saepe utitur (De vir. ill. 2, PL, vol. 23, col. 611B)Matthaeus, qui et Levi, ex publicano apostolus, primus in Judaea propter eos qui ex circumcisione crediderant, Evangelium Christi Hebraicis litteris verbisque composuit: quod quis postea in Graecum transtulerit, non satis certum est. Porro ipsum Hebraicum habetur usque hodie in Caesariensi bibliotheca, quam Pamphilus martyr studiosissime confecit. Mihi quoque a Nazaraeis, qui in Beroea urbe Syriae hoc volumine utuntur, describendi facultas fuit. (De vir. ill. 2, PL, vol. 23, col. 613A) Matei, care a scris evanghelia în ebraică, astfel a spus…Evanghelia care este numită „după evrei” și care a fost tradusă de mine recent în greacă și latină și de care și Origen se folosește adesea.Matei, cel numit și Levi, din vameș devenit apostol, a scris cel dintâi în Iudeea, o evanghelie a lui Hristos cu litere și cuvinte ebraice, pentru cei dintre circumciși care au crezut. Cine  a tradus-o apoi în greacă nu se știe sigur. De altfel, textul ebraic există până astăzi în biblioteca de la Cezareea, pe care a realizat-o cu multă hărnicie martirul Pamfil. Am avut prilejul să mi se descrie acest volum de către Nazarineni, care, în Berea, oraș din Siria,  se folosesc de el.

În cazul lui Ieronim, am prezentat doar câteva dintre numeroasele texte în care cărturarul apusean scrie despre varianta ebraică (sau aramaică) a Evangheliei după Matei. O analiză completă a problemei ar trebui, desigur, să ia în calcul și referirile la așa-numita Evanghelie după Evrei și relația ei cu prezumtivul original al Evangheliei după Matei.[1] Dincolo de aceste chestiuni marginale pentru subiectul cercetării noastre, un lucru este cert: Ieronim, alături de ceilalți autori citați mai sus, este convins că Matei și-a scris evanghelia în ebraică.

Grigorie T. Marcu vedea în recursul la autori patristici dovada indubitabilă (folosită și de Virgil Cândea, în ediția reeditată în 1988) că „alcătuitorii [predosloviilor] nu erau calvini (nici filocalvini), ci români ortodocși”[2]. Nici G. T. Marcu, nici V. Cândea nu s-au arătat câtuși de puțin tulburați de un fapt foarte straniu, anume că autorul predosloviei la Matei enumeră câțiva autori patristici importanți doar pentru a-i contrazice, propunând totodată o alternativă care iese în mod clar din făgașul tradiției ortodoxe răsăritene. Prin pledoaria sa, asupra căreia vom zăbovi în continuare, cărturarul transilvănean se alătură unui numeros grup de comentatori, în majoritate protestanți, care consideră că Matei a scris evanghelia sa direct în greacă.

(va urma)


[1] Vezi A. F. J. Klijn, Jewish-Christian Gospel Tradition (Supplements to Vigiliae Christianae, vol. 17), Leiden, 1992, p. 16-19 și James R. Edwards, The Hebrew Gospel and the Development of the Synoptic Tradition, Grand Rapids, 2009, p. 28-37.

[2] G. T. Marcu, „Valoarea isagogică și biblică-teologică a celor 24 de predoslovii”, în Nt. 1648, ed. modernă, Alba Iulia, 1988, p. 62.