Găsiți mai jos continuarea la postarea publicată ieri (AICI).

Pe scurt, pe G.T. Marcu (și pe mulți alți cercetători ortodocși) nu-i nedumerește defel „demonstrația” pe care o face autorul predosloviei la Matei, din NT de la Bălgrad (1648). Concluzia „demonstrației” este că Matei a scris evanghelia omonimă în greacă.

Sunt de-acord că autorul prefeței putea fi ortodox chiar dacă îi contrazice pe Părinți într-o chichiță de felul acesta. Dar să nu mi se spună că aceste diferențe în raport cu tradiția îl fac pe autor ortodox! Logic ar fi să considerăm că îl fac mai apropiat de mentalul Reformei. Mai ales că nu mi-l pot imagina pe un Varlaam sau pe un Dosoftei încăierându-se astfel cu Părinții!

Textul de mai jos provine dintr-un articol pe care l-am publicat anul trecut în revista Limba română.

***

Prima salvă care a marcat schimbarea de direcție pare să fi venit de la Erasmus, în Adnotările la Noul Testament. Criticând echivalentul nauiculam folosit în Vulgata, pentru a traduce grecescul τὸ πλοῖον din Mat. 8:23, cărturarul olandez scria următoarele:

Cu siguranță ceilalți evangheliști scriu τὸ πλοῖον, adică nauigium sau nauim. Despre ei există un consens că au scris în grecește; a admite că Matei a scris Evanghelia în ebraică, aceasta nu-mi pare verosimil, deoarece nimeni nu dă mărturie în mod mulțumitor, cu argumente convingătoare, că ar fi văzut vreo urmă din acel volum ebraic. (…) De altfel, stilul lui Matei se potrivește bine cu stilul lui Marcu, nefiind radical diferit de felul de a scrie al lui Ioan. Prin urmare, mi se pare mai probabil că această evanghelie a fost scrisă în aceeași limbă în care au scris ceilalți evangheliști.[1]

Opinia sa era împărtășită de cardinalul Cajetan și de alți comentatori, dintre care cei mai mulți sunt protestanți.[2] Desigur, îndoielile umanistului olandez cu privire la ideea că Matei și-a scris evanghelia în ebraică au stârnit și critici. În ciuda acestora, noua concepție s-a difuzat rapid, devenind un loc comun în mentalul reformat. O găsim, de pildă, în Armonia lui Jean Calvin, comentariu la cele trei evanghelii sinoptice (Matei, Marcu și Luca), ieșit de sub tipar pe 17 iulie 1555.[3] Observând că între Matei 2:6 și Mica 5:1 (text veterotestamentar citat de evanghelist) există niște diferențe, Calvin opinează că scribii chemați de Irod la palat trebuie să fi reprodus textul în forma lui originară, în vreme ce Matei, care scrie în greacă, n-a urmărit o redare exactă, ci s-a mulțumit doar să semnaleze textul.

Il n’y a point de doute que les Scribes n’ayent en leur Langue fidelement recité de mot à mot le passage, ainsi qu’il est escrit au liure du Prophete: mais sainct Matthieu s’est contenté d’auoir marqué le lieu. Et pource qu’il escriuoit en Grec, il a suiui la leçon commune. Car il est aisé à recueillir de ce lieu-ci & autres semblables, que S. Matthieu n’a pas escrit son Euangile en langue Hebraique.[4]

Ideea este reluată în alt pasaj care caută să explice de ce relatările din Mat. 10:10, respectiv Luca 9:3 Mântuitorul le interzice ucenicilor să ia toiege pentru drum, iar în relatarea paralelă din Marcu 6:8 permite acest lucru. Soluția propusă de Calvin conține și ideea că evangheliștii au scris în limba greacă:

Veu qu’en Hebrieu la signification du mot Sebet, est ambigue, combien que les Euangelistes escriuissent en Grec, toutesfois ils on pris en diuerses sortes le mot Grec, comme l’Hebrieu, Sainct Matthieu doneques & sainct Luc entendent des bastons qui chargent ceux qui les portent: mais sainct Marc entend vn baston, sur lequel ceux qui ont à cheminer s’appuyent pour se soulager. Or il est certain que pour faire quelque voyage, la coustume estoit de porter vn baston.[5]

Negreșit, autorul predosloviei trebuie să se fi format ca teolog într-un mediu intelectual în care astfel de idei inovatoare erau monedă curentă. Altminteri, cu greu putem explica efortul pe care îl face de a combate vechea concepție. Argumentele aduse de el în sprijinul noii ipoteze sunt patru la număr: (1) Chiar dacă evanghelia ar fi fost scrisă în ebraică, nu putem ști „cine o are fi întors greceaște”. Mărturiile patristice sunt contradictorii: „Teofilact zice că o au întors Ioan apostol. Atanasie zice că o au, Iacov apostol.” (2) „Alalți apostoli și evanghelisti toți au scris ale lor în limbă grecească; derept aceaia nu să creade că Matei are fi scris într-altă limbă”. (3) „De-are fi fost scrisă jidoveaște, n-ară fi Evangheliia lui Matei fântână [i.e. sursă], ca alte cărți, a Legii noao, ce ară fi izvor curând [i.e. provenind] den limbă jidovească, carea nu o avem necăiri.” (4) Deși evanghelia conține „multe cuvinte jidovești”, ele au fost traduse în grecește: „Emmanuil, ce să zice Dumnedzeu cu noi și Eli, Eli lima savatani, ce să zice Dumnedzeul, Dumnedzeul Mieu, că ce Mă lăsași” (2r-2v).

Prezența unor idei protestante (mai precis, calviniste) în predoslovia evangheliei după Matei trebuie să le fi dat motive de neliniște cărturarilor munteni care au pregătit pentru tipar Biblia de la București, de vreme ce, în mod surprinzător, aceștia au ales să omită din tomul patronat de Șerban Cantacuzino o predoslovie consistentă, dar împănat cu idei cel puțin „suspecte”, dacă nu de-a dreptul eretice.


[1] Opera Omnia Desiderii Erasmi Roterdami, vol. VI.5, Amsterdam, 2000, p. 175-176: „Certe τὸ πλοῖον − id est «nauigium» siue «nauim» − scribunt euangelistae caeteri, quos Graece scripsisse consensus est omnium, vt donemus Matthaeo Hebraice scriptum Euangelium, quod ipsum mihi non fit verisimile, cum nemo sat idoneis argumentis testetur se vidisse vllum illius Hebraici voluminis vestigium. (…). Deinde stilus Matthaei cum stilo Marci plane consentit, haud admodum dissentiens a dictione Ioannis”.

[2] Este vorba de Oecolampadius, Paraeus, Calvin, Le Clerc, Fabricius, Pfeiffer, Lightfoot, Beausobre, Basnage, Wetstein, Rumpaeus, Whitby, Edelman, Hoffman, Moldenhawer, Viser, Harles, Jones, Jortin, Lardner, Guerike, Hey, Hales, Hewlett și alții. Vezi G. Townsend, The New Testament, Arranged in Chronological and Historical Order, vol. 2, London, 41838, p. 54-55 și Samuel Davidson, Lectures on Biblical Criticism: Exhibiting a Systematic View of That Science, Edinburgh, 1839, p. 409-410.

[3] Thomas Henry Louis Parker, Calvin’s New Testament Commentaries, Louisville, 1993, p. 31. În cercetarea noastră, am folosit ediția franceză din 1563.

[4] Commentaires de Iean Calvin sur la Concordance ou Harmonie, composee des trois Euangelistes, assauoir sainct Matthieu, sainct Marc, & sainct Luc, De l’imprimerie de Michel Blanchier, 1563, p. 52.

[5] Ibid., p. 179.