Bun, ajungi la Oxford, vorbești vorbe, discuți discuții, iei notițe.

Dar ce faci după ce vii de la Oxford?

Răspunsul scurt?

„Probabil nimic”. Cum să faci, dacă în fruntea guvernului e cel mai celebru plagiator român? Virtuala reformă de la cap se împute.

Mai jos (via C.I.) câteva fragmente dintr-un articol publicat în Adevărul de Mihai Copăceanu.

***

Cazurile de corupţie, programele învechite, instabilitatea deciziilor ministeriale de la an la an, bacalaureatul experimental şi înjositor, fraudele, incompatibilităţiile, lipsa performanţei generale, lipsa centrelor serioase de cercetare, irelevanţa pe piaţa muncii a disciplinelor studiate, proasta salarizare, lipsa transparenţei în ocuparea posturilor, toate acestea ne dor ca tineri şi ca naţie.

I-am prezentat ministrului câteva cazuri de nepotism din ţară şi din universitatea pe care o absolvisem. Cum se poate ca la o facultate din Sibiu tatăl decan şi mitropolit în acelaşi timp să „coordoneze ştiinţific” tezele de doctorat ale băieţilor săi iar în prezent fiul cel mare este conferenţiar şi cel mic asistent, tot în acelaşi departament şi tot sub îndrumarea tatălui? Cum se poate ca la concursul pe post să fie acceptat un singur candidat: fiul profesorului? Până când să acceptăm aceste nedreptăţi care ne fac ruşine?

Nu e uşor să munceşti în România dar nici să-ţi laşi ţara, familia şi pe cei dragi şi să apuci drumul nevoios pentru a studia printre străini şi nu e uşor să-ţi propui să te întorci în ţara ta dar să nu ai niciun sprijin. I-am explicat Ministrului Educaţiei că unii dintre noi după licenţă/doctorat vor să se întoarcă, le este dragă România, că alţii doresc să continue cercetarea la Oxford dar să colaboreze intens cu cercetători din România şi i-am cerut în mod practic, cât de curând, sprijin Ministerului său pentru a crea aceste legături între cele două ţări. Preşedintele Ligii Studenţilor Români din Străinătate, Cosmina Dorobanţu şi preşedintele Societăţii Studenţilor Români de la Oxford, Vadim Toader au fost prezenţi în sală. Iată două asociaţii ce ar putea crea un proiect imediat, de ex: o şcoală de vară. De menţionat că LSRS a elaborat o Strategie Multidimensională de Atragere în România a Tinerilor din Diaspora pe care a înaintat-o şi Ministerului Educaţiei. Lectoratul de limba română la Oxford e un prim pas bun dar pot fi făcuţi şi alţi paşi buni pentru România.

Ministrul a avut întâlniri cu alţi oficiali din Oxford şi Londra. Sper că nu degeaba. Sper ca cele declarate să se adeverească, ministrul să nu fie schimbat după Paşti, şi iar să o luăm de la capăt. Urmăresc şi văd încă din 2008 în E.S. Ion Jinga un ambasador demn şi pragmatic, prezent în întreaga Mare Britanie şi deschis ideilor de proiecte ceea ce foarte rar observ în diplomaţia românească, diplomati, ce nu se coboară din fotoliul înalt şi comod. Va urma….

P.S. Aşa o contradicţie când ministrul în funcţie de doar 4 luni soseşte într-o instituţie ce face educaţie de calitate de peste 800 de ani. Ne lipseşte viziunea, profesionalismul şi stabilitatea şi multe altele.

PPS De notat că întâlnirea a avut loc în colegiul celebru cu numele lui „Iisus” fondat de cardinalul Wolsey în 1524. Biserica Anglicană se ocupă de educaţia de excelenţă a propriului popor, Biserica Ortodoxă de bişniţă, pelerinaje, moaşte, şi construcţii de matahale ale neamului.  Prea trist!