Ieri, la simpozionul MLD, într-una dintre pauze discutam cu biblistul A.M., care e implicat într-un proiect de traducere a NT. Am plecat de la subiectul „Noul Testament de la Bălgrad” și am ajuns la termenul spermologos, folosit de filozofii epicurieni și stoici pentru a face referire la apostolul Pavel, în contextul predicării acestuia în Atena (Fapte 17:18).

Pe tema grecescului spermologos am putea face o discuție savantă, dacă am studia cu atenție toate textele grecești clasice sau post-clasice în care este atestat. Simplificând chestiunea, spun aici că acest termen e folosit uneori cu sens denotativ (neutru) pentru a face referire la acele specii de păsări care adună semințe. De pildă, o anumită specie de stăncuță, a ajuns să fie numită în limbaj științific corvus monedula spermologus. Desigur, numele subliniază obiceiul acestei păsări.

Uneori însă termenul e folosit cu sens peiorativ, ca epitet pentru omul care adună informații de ici și colo și care, prin urmare, nu are cunoștințe solide sau sistematice. Evident, folosirea peiorativă a lui spermologos poate fi și ea nuanțată.

În tot cazul, termenul le pune probleme traducătorilor, fapt care se vede mai ales din gama de soluții propuse:

1. ciocodniță ‒ NT 1648.

A.M. îmi spunea ieri că acesta ar fi numele unei păsări, dar deocamdată, fără a fi verificat atestările acestui termen în limba română, am dubii cu privire la ideea că în sec. 16 ardelenii foloseau acest cuvânt pentru a denumi o pasăre. În orice caz, îmi pare limpede că e vorba de un sens peiorativ. E ca și când am spune în română despre cutare că este o „gaiță” sau un „papagal”.

De remarcat că în ediția Beza 1580, în Vulgata citim seminator verborum („sămănător de cuvinte”), iar în traducerea făcută de Beza găsim nugator („palavragiu”, „gură spartă”).

nugator

2. sămănătoriu de cuvinte ‒ Biblia de la București (1688), Biblia de la Blaj (1795), Biblia 1914, Biblia Anania.

Traducătorii bucureșteni au tradus au pied de la lettre, preferând sensul denotativ, foarte similar celui din Vuglata (seminator verborum).

3. bârfitor ‒ Biblia de la Iași (1874).

Soluție nefericită, în opinia mea, dar justificată parțial de utilizarea lui spermologos în anumite texte grecești. Nu-mi cereți acum dovada lingvistică. Va apărea în dosarul „de problemă”, dacă voi avea cândva elanul necesar pentru a începe un șantier lingvistic în această chestiune.

4. vorbăreț ‒ Nitzulescu (1897), NT catolic 2002

5. palavragiu ‒ Cornilescu 1921, 1924, NTR 2007

6. semănător de vorbe ‒ Galaction 1938

Gala Galaction se mărginește să modifice ușor soluția din Bibl. 1688: „vorbe” în loc de „cuvinte”.

7. guraliv ‒ Fidela 2009

În spatele acestui termen stă probabil englezescul babbler din KJV.

P.S. Fiindcă mi se pare evident că folosirea lui spermologos de către filozofii atenieni este peiorativă, mă întreb dacă n-am putea folosi, în traducere, românescul răspândac.