Politica de bagaje a companiei EasyJet m-a împiedicat să-mi iau aparatul cu mine, așa că m-am baza pe iPod.

New College, locul desfășurării conferinței despre apostolul Petru. Politica de bagaje a companiei EasyJet m-a împiedicat să-mi iau aparatul cu mine, așa că m-am baza pe iPod.

Ultimele săptămâni au fost foarte aglomerate și n-am reușit să notez mai nimic în jurnalul meu britanic. În continuare câteva însemnări haotice, care au la bază memoria involuntară și fluxul conștiinței.🙂

IMG_2505

Mai întâi câte ceva despre conferința de la Edinburgh. Ca întotdeauna la astfel de evenimente internaționale, prezentările sunt amestecate: unele sunt excelente, altele sunt foarte bune, iar unele sunt doar bune. Am avut ocazia să văd câțiva „grei” evoluând „la aparate”: Larry Hurtado, Peter Lampe, Tobias Nicklas, Timothy Barnes. Acesta din urmă, deși britanic get-beget, e o combinație fermecătoare improbabilă de histrionism meridional și ironie britanică rafinată. Ne-a oferit o prezentare clară, savuroasă, cum nu cred să mai fi audiat vreodată. Aștept cu interes să citesc varianta publicată a referatului său. Mai notez aici că Barnes a publicat numeroase cărți de istorie. Probabil cea mai cunoscută lucrare a sa este Constantine and Eusebius.

IMG_2633

John Knox, patronul şcolii de teologie (Divinity School) de la Edinburgh.

Titlul prezentării mele a smuls câteva zâmbete. Am primit la final câteva comentarii care mi-au atras atenția asupra altor zone care merită explorate. O sugestie ușor arțăgoasă a venit de la Sara Parvis, specialistă în patristica timpurie, care a coeditat (cu Paul Foster) două volume care merită toată atenția celor interesați de Iustin Martirul (Justin Martyr and His Worlds), respectiv Irineu (Irenaeus: Life, Scripture, Legacy).

Am avut plăcerea de a-l reîntâlni pe profesorul Tobias Nicklas, de la Universitatea din Regensburg, pe care l-am cunoscut la Cluj, anul trecut. Mi-a spus că ar trebui să mă gândesc serios la un stagiu de cercetare post-doctorală. Din vorbă în vorbă, discutând despre peisajul religios din România, aflu de la el că în fresca noii biserici de la Râmeț (oare am reținut bine numele?) construite după Revoluție, evreii, catolicii și protestanții sunt osândiți la talpa iadului. Precum se vede, pictorul care a realizat fresca nu face discriminări și nu se încurcă în scrupule ecumeniste. Îi damnează profilactic, cu bidineaua, pe toți cei din afara staulului ortodox. Curios lucru, în altă biserică ortodoxă (din Germania) există o frescă în care Bonhoeffer (pastor luteran) e înfățișat în rândul sfinților.

În prima zi de conferință, chiar de dimineață, fac cunoștință cu reprezentantul unei edituri evanghelice. Îi spun că predau la Institutul Teologic Penticostal și că sunt membru al unei biserici penticostale. Îmi spune că a fost penticostal (Assemblies of God) și că s-a convertit la catolicism. Mă arat interesat de o asemenea evoluție spectaculoasă. Nu întâlnești în fiecare zi penticostali trecuți la catolicism. Îl întreb dacă îl deranjează să-mi spună mai multe despre subiect și îi spun că între autorii mei preferați se numără G.K. Chesterton, din care îmi doresc să traduc cândva o carte. Avem ocazia de a povesti pe îndelete despre diverse subiecte religioase atât la un ceai, înainte de începerea conferinței, cât și la cină, după terminarea primei zile.

Fiindcă după conferința despre Petru urmează conferința internațională SBL de la Saint Andrews, văd între participanți cercetători precum Klyne Snodgrass. Profit de ocazie să-i spun că lucrarea lui despre parabole devine tot mai cunoscută în spațiul românesc grație lucrării lui Andrei Pleșu.

Sunt impresionat de prezentările cercetătorilor din generația tânără. Câțiva dintre vorbitori sunt absolvenți de Princeton care și-au făcut doctoratul la Edinburgh și au rămas pe plaiuri scoțiene. Ascultând atât de multe referate bine puse la punct, fac inevitabil comparația cu ceea ce se vântură la noi în țărișoară. Stăm prost, foarte prost. Inflația de diplome fără acoperire a transformat învățământul românesc (ca să-l citez pe Creangă, via Petre Guran) în „cumplit meșteșug de tâmpenie”.

(Va urma)