IMG_2499

Ziua a început în forță, după capela de dimineață, cu timpul de o oră alocat limbilor biblice. Se studiază pe grupe (începători, intermediari, avansați) greacă și ebraică. Fiindcă mi-am ales „ebraică intermediar”, sunt coleg de grupă cu un australian de vreo 40 de ani care lucrează în industria muzicală și cu trei doamne aflate la a treia tinerețe. Tustrele au studiat ebraică la vârsta juneții și vor să redescopere acum farmecul acestei limbi. De fapt, la începutul anilor ʼ70 două dintre ele au studiat ebraica sub tutela lui Peter Ackroyd, profesor de VT, la Kingʼs College, Londra. Când se prezintă, magistra de ebraică ne spune că l-a avut ca profesor pe Gordon Wenham. Nu predă ebraica în context instituțional, ci oferă „meditații” în particular. Printre discipolii ei se află adesea pastori metodiști care nu știu, dar vor să aibă habar de ebraică, dat fiind că în perioada lor de pregătire pastorală nu li s-a cerut ebraică.

Micul nostru grup de ebraiști are probabil un aer ușor comic și absurd. Nu ți-e dat în toată ziua să vezi madame la vârsta senectuții cu Biblia hebraica pe genunchi, buchisind în ebraică și punând întrebări despre qal-urile, hiphil-urile sau nun-urile paragogice din textul supus analizei.

După cină, când aproape toată lumea revine în amfiteatru, pentru analiza exegetică a unor pasaje în ebraică sau greacă, peisajul devine și mai suprarealist. Fiindcă reading­-ul este interactiv, femeile, care sunt majoritare, au o contribuție esențială la dezbateri. Judecând după aparențe, despre unele femei ai putea spune că sunt niște vrednice gospodine. Asta până descoperi că citează cu lejeritate din Septuaginta și că știu să folosească o ediție critică a textului scriptural. Cantitatea de știință de carte biblică pe cap de participant la această școală de vară este de-a dreptul tulburătoare. Din întrebările și comentariile privitoare la textul ebraic analizat astăzi, îmi dau seama că cei mai mulți dintre participanți nu sunt simpli diletanți. Desigur, mai întâlnești și câte un quaker care, deși e absolvent de istorie, a lucrat în industria petrolieră, iar acum, la pensie, se pasionează de subiecte biblice. De calitatea intelectuală a profesorilor nici nu mai vorbesc. Doamna care ține prelegerile despre fenomenul profeției în Orientul Apropiat Antic a studiat la Universitatea Ebraică din Ierusalim și avea deja șase ani de lucru cu textul biblic (în ebraică) atunci când și-a început cercetarea la doctorat. E clar, sunt într-o altă lume. Comparațiile cu România sunt inevitabile. Că în fruntea țării se află un plagiator de talie internațională nu e decât consecința ultimă (și cea mai dramatică) a faptului că învățământul românesc suferă de subfinanțare cronică. Or, un învățământ rahitic naște inevitabil monștrii imposturii și ai CV-urilor gonflate. Iar impostura pe scară largă face posibil plagiatul (și alte delicte academice) cu impunitate. Iar plagiatul cu impunitate nu e decât cel mai evident simptom (deloc benign, cum s-ar putea crede) al unei corupții care, departe de a fi marginală, a devenit a doua natură nu doar pentru lumea politicii românești, ci și pentru întreg aparatul funcționăresc român.

Seara s-a încheiat cu o reuniune a tineretului studios la The Eagle and the Child (cunoscut și sub numele de The Bird and the Baby sau, mai malițios, The Bird and the Brat), locul de întâlnire al grupului de Inklings. Cei mai faimoși reprezentanți rămân, desigur, Lewis și Tolkien, ale căror portrete împodobesc pereții localului. Despre interesantele discuții teologice purtate cu alți participanți de la VTBS voi scrie poate în altă postare.

P.S. E incredibil că în lumea mea trebuie să port polemici cu indivizi tineri care susțin cu îndârjire nerozii de factură conspiraționistă, iar pe tărâm englez întâlnesc madame grizonate care știu pe e un patah furtivum și cine a fost și ce-a vrut Marcion.

Anunțuri