Câteva fotografii făcute astăzi la Ashmolean, în pauza dintre două prelegeri.

Am mai avut timp să mă cocoț, împreună cu doi colegi, în turla bisericii St. Mary’s. Sperăm ca joi să ajungem la Magdalen College și să vedem cerbii cu stea în frunte din grădina acestei instituții.

Văzut de sus Oxfordul nu mi se pare spectaculos. În afară de Radcliffe Camera (o bijuterie arhitectonică) nu prea sunt clădiri emblematice.

Am impresia că în Oxford nu există nicio biserică ori capelă care să rivalizeze cu cea de la King’s College, Cambridge. Și nici un cor la fel de celebru.

Farmecul orașului e dat de culoarea deschisă a pietrei folosite în construcție. Am văzut însă și excepții. Pe strada Branbury, aproape de St. Anne’s, se află o monstruozitate arhitecturală de factură comunistă (nu mă pot hotărî dacă e ceaușistă sau sovietică) care găzduiește un departament științificos. Ce-a fost în capul arhitecților care au proiectat respectiva blasfemie nu-mi dau seama. Ce-a fost în mintea celor care au aprobat-o, nici atât.

Constat că la Cambridge și la Oxford arhitectura de dată recentă a dat numai rateuri. Tot ce e frumos în aceste orașe provine din perioada „Tudor” sau din epoca lui Wren (sec. 18). Pragmatismul „managerial” al epocii moderne ne-a adus, sub aspect arhitectural, niște hidoșenii de care probabil numai bunul Dumnezeu o să ne mai izbăvească, la sfârșitul lumii.