01Ieri, după o scurtă sesiune de studiu la British Library, m-am abătut pe la British Museum. Deși am mai vizitat Londra de câteva ori până acum, nu m-am învrednicit să-l văd decât acum.

02

Unul dintre amicii mei britanici, un pastor metodist, mă invitase să văd expoziția (cu plată) despre Pompeii, dar în final programele noastre de lucru nu s-au suprapus și m-am mulțumit cu galeriile obișnuite. Chiar și așa, experiența s-a dovedit peste așteptări. Sunt atât de multe de văzut, încât o singură vizită (de la ora 14.00, e drept) e insuficientă. Pe la ora 17.00 paznicii din săli au început să gonească fără milă hoardele de turiști care luaseră cu asalt muzeul de la ceasurile dimineții.

03

04

05

Galeriile cele mai populare rămân cele cu basoreliefuri asiriene, respectiv sculpturi grecești (Parthenon, Mausoleul din Halicarnas, Erechteion).

Foarte aproape de intrare e așezată enigmatica „Rozeata”, mai admirată de turiști decât Mona Lisa de la Luvru (și ‒ între noi fie vorba ‒ cam tot atât de frumoasă).

„Rozeata” e imposibil de fotografiat acătări, fiindcă turiștii stau „cioată” în jurul ei mai ceva ca broaștele în jurul lacului.

„Rozeata” e imposibil de fotografiat acătări, fiindcă turiștii stau „cioată” în jurul ei mai ceva ca broaștele în jurul lacului.

Dintre sutele de fotografii pe care le-am făcut în timpul acestei vizite, selectez o serie intitulată „La vânătoare de lei”. Măiestria artiștilor asirieni e uimitoare. Mai trebuie adăugat că pentru un biblist specializat în VT, o vizită la BM e obligatorie. Presupun că unii dintre colegii mei, odată scăpați în muzeu, cu greu s-ar mai da scoși afară.