Amicul meu Marius Corduneanu cu o postare care îmi aduce aminte de un vers din copilărie: „El cu fruntea lui ajunge până sus la stele”.🙂

Alonewithothers's Blog

Gravity

Acolo sus, la peste 500 km deasupra pământului, nu mai e loc de vanități, politețuri inutile, artă pentru artă și pretenții sofisticate. Viața este redusă la o frumusețe cât se poate de naturală, ucigătoare și fermecătoare în egală măsură. Cuvintele au greutatea unei vieți încă plină de vigoare, temeri și speranțe. De fapt acolo tipologiile savante ale psihologiei se topesc în acte de viață nepredictibile, speranțele agățându-se de calculele reci și de poezia fierbinte a happening-ului deopotrivă! Fiecare gram de sânge, sudoare sau lacrimă sunt trăite și simțite la o intensitate teribilă.

Memoriile sunt purificate cu gânduri cu adevărat altruiste, altruism dat de vecinatatea cu o infinitate de întuneric și tăcere. Acolo imaginația umană colorează universul și-i dă muzicalitate. Lumină și întuneric, respirație caldă într-o răceală de mormânt, ghemotoc de memorii plutind într-o imensitate insensibilă, zgomotul aparatelor ce se lovește de indiferența unui ocean de liniște…

Dar când panica biologicului cucerește…

Vezi articol original 260 de cuvinte mai mult