SBIR a postat pe site-ul propriu un lung comunicat despre copyrightul pentru Biblia Cornilescu.

Îl preiau mai jos integral. Anexele menționate în comunicat pot fi găsite pe site-ul SBIR (AICI).

***

15 octombrie 2013

ACŢIUNILE ÎN INSTANŢĂ CU PRIVIRE LA BIBLIA CORNILESCU

În completarea Scrisorii deschise din partea membrilor familiei Cornilescu, vă facem cunoscute acţiunile în instanţă, iniţiate de către avocatul Cuculea, cu scopul de a vă prezenta lipsa de consecvenţă şi inadvertenţele din aceste acţiuni şi pentru a vă invita la reflecţie sinceră pe baza materialelor pe care vi le prezentăm.

In iunie anul 2012 Societatea Biblică Interconfesională (SBIR) şi Societatea Biblică Britanică (SBB) au primit câte o notificare de la Societatea Evanghelică Română (SER) prin avocat Cuculea Daniel Gabriel. În această notificare ni se prezenta o scrisoare de reglementare nr. 1/25.05.2012 (Anexa 1) prin care eram anunţaţi că „SER este deţinătoarea exclusivă a drepturilor de proprietate intelectuală asupra operei teologice a lui Dumitru Cornilescu, prin voinţa moştenitorilor legali”. Se prezintă apoi reglementarea pieţei de editare, tipărire, vânzare-cumpărare şi import-export a Bibliei în limba română, traducerea Dumitru Cornilescu (ediţiile 1920-1928, precum şi ediţiile 1931-1933). La finalul scrisorii de reglementare se comunică că „s-au transmis scrisori prin care s-au încunoştinţat autorităţile statului, ANAF, Garda Financiară, Inspectoratul General al Vămilor, Poliţia de Frontieră de această reglementare în domeniul drepturilor de autor”.

La începutul anului 2013 am primit prima citaţie (Anexa 2) din partea SER, reprezentată de avocatul Cuculea. Alte 5 organizaţii erau pârâte într-un proces prin care se cere „să se stopeze de îndată editarea, tipărirea şi/sau difuzarea sub orice formă (cu bani sau sub formă de donaţie), cu titlu provizoriu, în ţară şi în străinătate a Bibliei, ediţiile 2006-2013, traducerea Dumitru Cornilescu revizuită, precum şi orice alte lucrări care folosesc acest text”.

Se prezintă, de asemenea, că în fapt „Iulian Cornilescu, frate cu Dumitru Cornilescu a cedat toate drepturile de proprietate intelectuală a lucrărilor teologice ale fraţilor săi Dumitru şi Gheorghe Cornilescu către SER – fapt confirmat ulterior de moştenitorii legali, prin declaraţii notariale autentice”.

Se mai spune că „Editura SER nu s-a folosit mai mult de 20 de ani de acest drept, dar că a fost solicitată anul trecut de o entitate religioasă să intervină pe o piaţă nereglementată, care s-a dorit a fi reglementată de o altă entitate juridică concurentă UBS – Bible Society (respectiv, filiala sa din România, SBIR) – care nu a prezentat însă o dovadă legală a drepturilor pretinse”.

În concluzie se afirmă următoarele: „chiar în ipoteza unei expertize care ar stabili că este vorba despre 3 traduceri distincte, noi (SER) apreciem că suntem proprietarii tuturor acestora, prin argumentele de fapt şi de drept pe care le aducem în prezenta acţiune”.

Se explică şi motivaţia urgenţei acţiunii în regim de ordonanţă preşedenţială: „dacă nu sunt stopaţi, pârâţii pot spori în fiecare zi şi lună limitele acestui prejudiciu enorm produs prezumtivului păgubit, reclamantul, astfel cum reiese din textul de lege aplicabil”.

La puţin timp după prima citaţie am primit şi a doua citaţie (Anexa 2). De data aceasta numărul pârâţilor a scăzut de la 6 la 4, iar procesul era anunţat ca fiind de fond. În rest, descrierea este aproape identică cu prima ordonanţă preşedenţială. Se cere din nou instanţei să stopeze imediat „editarea, tipărirea şi/sau difuzarea sub orice formă (cu bani sau sub formă de donaţie), în ţară şi în străinătate a Bibliei, ediţiile 2008-2013, traducerea Dumitru Cornilescu, precum şi orice alte lucrări care folosesc acest text”.  Se explică din nou că SER a fost solicitată să reglementeze problema de către o entitate religioasă; se menţionează scrisoarea de reglementare a SER dată publicităţii; se prezintă, de asemenea, un istoric al traducerii în viziunea SER, se invocă aceeaşi concluzie „chiar în ipoteza unei expertize care ar stabili că este vorba despre 3 traduceri distincte, noi (SER) apreciem că suntem proprietarii tuturor acestora, prin argumentele de fapt şi de drept pe care le aducem în prezenta acţiune”. Mai aflăm la final că „pârâtele au încălcat grav drepturile morale asupra traducerii Dumitru Cornilescu” din diferite motive printre care şi faptul că „folosesc fără permisiunea moştenitorilor autorului, numele acestuia, renumele (faima acestuia)” şi că „pârâtele iau posibilitatea moştenitorilor să facă sau nu acest demers (revizuire) drept pe care doar ei îl pot gestiona în prezent şi în viitor”.

În primăvara anului 2013 mai primim o citaţie de la Fundaţia „The Bible League Romania” (Anexa 3). În această acţiune printre pârâţi regăsim şi SER, alături de UBS şi SBIR. Se solicită „ca instanţa să constate cine este adevăratul proprietar al drepturilor de autor pentru această traducere a Bibliei sau dacă această traducere aparţine domeniului public”.

Tot în primăvară am aflat şi despre cele două procese de succesiune (Anexa 4) menţionate în scrisoarea deschisă a membrilor familiei Cornilescu, procese iniţiate tot de avocatul Cuculea fără consimţământul membrilor familiei.

La sfârşitul lunii septembrie am mai primit o citaţie, aparent în procesul cu The Bible League Romania. În fapt, este vorba de o Întâmpinare şi Cerere reconvenţională din partea SER (Anexa 5), semnată de acelaşi avocat Cuculea. Se cere instanţei să constate „că toate traducerile efectuate de traducătorul Bibliei în limba română modernă Dumitru Cornilescu în perioada 1920-1931 sunt căzute în domeniul public”.

În continuare citim că „întrucât, în opinia noastră prezenta acţiune (cea a Bible League) nu poate fi finalizată datorită existenţei pe rolul altor instanţe a unor procese ce au legătură cu prezenta cauză, solicităm instanţei să judece separat prezenta cerere reconvenţională, prin a cărei soluţie, vor fi rezolvate mai multe probleme legate de drepturile de autor din celelalte dosare litigioase”.

„Având în vedere cele de mai sus, avem dreptul şi interesul să cerem instanţei de judecată să se pronunţe mai întâi asupra chestiunilor ridicate prin cererea noastră reconvenţională, urmând ca, după clarificarea acestor aspecte, cererea reclamantei (Liga Bibliei) din prezenta cauză să rămână, eventual, fără obiect”.

În cererea reconvenţională semnată de avocatul Cuculea găsim acelaşi scurt istoric inclus în acţiunile înaintate de SER, prin avocatul Cuculea. Documentul conţine însă şi o noutate la finalul paragrafului de încheiere: „Chiar în ipoteza unei expertize care ar stabili că este vorba de 3 traduceri distincte, noi apreciem, prin argumentele de fapt şi de drept pe care le aducem în prezenta acţiune, că toate acestea sunt căzute în domeniul public, neputându-se pune în nici un fel problema drepturilor patrimoniale” (s.n.).

Documentul face referire şi la cele două procese de succesiune pe care le-a iniţiat avocatul Cuculea: „Vom comunica instanţei soluţiile definitive ce se vor pronunţa în cele două dosare”.

Numărând acţiunile, observăm că avocatul Cuculea a deschis nici mai mult, nici mai puţin de 5 acţiuni în instanţă. Citind cu atenţie toate aceste acţiuni şi urmărind desfăşurarea lor, ne surprind contradicţiile flagrante şi schimbările radicale de direcţie, aspecte care ne determină să ne întrebăm, cu bun temei, ce urmăreşte de fapt avocatul Cuculea.

Făcând o analiză de conţinut pe documentele pe care le avem la dispoziţie, vă prezentăm spre informare şi reflecţie cele mai contradictorii afirmaţii şi solicitări. Nu vom repeta ce este scris deja în Scrisoarea deschisă din partea membrilor familiei Cornilescu.

Prima întrebare este următoarea: Cum este posibil ca avocatul Cuculea, în calitate de Secretar General al unei organizaţii religioase, să semneze în anul 1993 o scrisoare către SBB recunoscând drepturile de autor ale acesteia şi elogiind activitatea de sprijin a acesteia pentru traducerea şi răspândirea Bibliei (versiunea Cornilescu), iar în anul 2012 să vorbească despre o piaţă nereglementată pe care doreşte să o reglementeze dumnealui ca reprezentant al SER printr-o Scrisoare de Reglementare? La prima vedere, documentul pare o scrisoare oficială, având în vedere că a fost transmisă către toate autorităţile statului, după cum se menţionează. La final observăm însă că documentul are o valabilitate de un an, ceea ce pune sub semnul întrebării caracterul legal al reglementării respective. Dar scrisoarea respectivă vorbeşte în amănunt despre reglementarea regimului de tipărire şi distribuire a Bibliei în regim confesional şi comercial şi dă indicaţii precise despre modul în care se vor colecta drepturile de autor în folosul SER.

Observăm, de asemenea, că avocatul Cuculea vorbeşte în scurtul istoric prezentat în fiecare acţiune în parte despre 3 ediţii distincte ale Bibliei Cornilescu, cea din 1921, cea din 1924 şi cea din 1931. Pe cea din 1931 o prezintă ca o revizuire a ediţiei din 1921, când în realitate lucrurile stau altfel. Dar, pentru a afla cum au stat lucrurile, de fapt trebuie să existe interes pentru documentele vremii. O mare parte a acestora se găseşte în arhivele SBB, la Biblioteca Universităţii Cambridge din Marea Britanie. Documentele păstrate în arhive sunt fascinante, însă numai cineva interesat de aflarea adevărului va fi dispus să le citească, fiindcă ele contrazic răstălmăcirile grosolane pe care încearcă să le acrediteze avocatul Cuculea. Din scrisorile şi procesele verbale păstrate în arhive reiese fără niciun dubiu că Biblia din 1931 a fost o revizuire a Bibliei din 1911 (ediţie a SBB), revizuire realizată de către Dumitru Cornilescu.

Aflăm tot cu surprindere că în primele două acţiuni înaintate de către SER la sfârşitul anului 2012 şi la începutul anului 2013, avocatul Cuculea spune că „cele 3 traduceri” ale Bibliei sunt proprietatea SER. Opt luni mai târziu din cererea reconvenţională depusă de către avocatul Cuculea în acţiunea iniţiată de către Liga Bibliei aflăm că toate „cele 3 traduceri” sunt căzute în domeniul public. Nu se înţelege însă care este motivul pentru care Biblia Cornilescu este căzută în domeniul public, având în vedere că Dumitru Cornilescu a decedat în anul 1975 în Elveţia, iar de atunci nu au trecut cei 70 de ani prevăzuţi de lege. Dumitru Cornilescu a fost cetăţean elveţian iar nu azilant român în Elveţia, cum afirmă avocatul Cuculea în acţiunile deschise în instanţă. Probabil această schimbare radicală de strategie se datorează faptului că socotelile iniţiale făcute de avocatul Cuculea s-au năruit la contactul cu realitatea istorică. Membrii familiei au realizat adevărata dimensiune a intenţiilor sale şi şi-au retras sprijinul pe care i-l oferiseră iniţial, crezând că au de-a face cu un om de bună credinţă. Despre aceeaşi schimbare radicală de strategie citim şi în Scrisoarea deschisă din partea membrilor familiei, document potrivit căruia declaraţia iniţială a lui Iulian Cornilescu, pe baza cărora s-a scris Scrisoarea de reglementare a SER şi s-au deschis toate acţiunile judecătoreşti, este declarată nulă în instanţă. Tot din cererea reconvenţională aflăm că „nu se mai poate pune în nici un fel problema drepturilor patrimoniale” ceea ce aşadar neagă toate prevederile din scrisoarea de reglementare a SER din 2012.

Primele acţiuni precizau că, dacă nu sunt stopaţi, pârâţii „aduc un prejudiciu enorm reclamantului” şi împiedică reclamantul (SER) să-şi încaseze drepturile patrimoniale, aceleaşi drepturi pe care, mai nou, le infirmă reclamantul însuşi.

Putem continua această analiză care dezvăluie noi surprize şi schimbări de direcţie în funcţie de „cum bate vântul”. Singura explicaţie validă pe care o găsim este că iniţiatorul acţiunilor se ghidează după principiul machiavelic „scopul scuză mijloacele”, formulă atât de des întâlnită în zilele noastre încât, dacă nu ar fi vorba tocmai despre Sfânta Scriptură, poate nu ne-ar mira prea tare. Dar noi citim în toate acţiunile că avocatul Cuculea, reprezentant al SER, a fost mandatat de către o entitate religioasă să reglementeze aceste probleme ale drepturilor de autor.

Am dori să cunoaştem cine este acea entitate religioasă şi dacă este în cunoştinţă de cauză despre toate aceste acţiuni şi manevre, care se schimbă la fiecare pas, în funcţie de interes, iniţiate de către avocatul Cuculea.

Nu în ultimul rând, am dori să punem întrebarea fundamentală către toate cultele creştine şi către toţi credincioşii: care ar fi părerea lui Dumitru Cornilescu însuşi în faţa tuturor acestor acţiuni judecătoreşti şi a schimbărilor de direcţie care sunt promovate sub pretextul respectului imens pe care îl merită autorul traducerii Bibliei? Ce ar spune el astăzi faţă de faptul că dorinţa sa nu se vrea nici cunoscută, nici respectată şi că au apărut aşa zişii „oameni de bine” care vor să rescrie istoria? Aceştia din urmă vor să-i stopeze tocmai pe aceia în care Dumitru Cornilescu a avut încredere şi cărora le-a încredinţat personal traducerea pe care a realizat-o.

Ne întrebăm cum ar fi fost dacă reprezentanţii SBB nu doar că ar fi stopat  tipărirea şi distribuţia Bibliei Cornilescu, ci ar fi abandonat-o total în acea vreme când această versiune a fost suficient de controversată şi criticată pe plan local. SBB a tipărit Biblia Cornilescu în câteva milioane de exemplare în perioada 1924-1989, perioadă în care tehnica tipografică nu era la fel de avansată ca şi astăzi.

SBB a tipărit Biblia Cornilescu şi în format Braille, prima dată începând cu anul 1926, iar mai recent în perioada 1994-2004 (45.000 de exemplare, în valoare de 340.000 USD pentru tiparul Braille în această ultimă perioadă). Biblia Cornilescu, în format Braille a fost distribuită gratuit pentru nevăzătorii din întreaga ţară. Societatea care a tipărit Bibliile în Braille a primit indicaţii în scris în anul 1993 de la BFBS (SBB) cu privire la menţionarea copyrightului aparţinând BFBS (SBB) – Anexa 6

Am dori să redăm două episoade în care SBB a intervenit la nivelul cel mai înalt în stat pentru salvarea acestei lucrări pe care au apreciat-o şi promovat-o cu toată încrederea.

1. În 1933 guvernul a emis un decret care interzicea distribuirea Bibliei Cornilescu la sate, prin distribuitorii SBB. Decretul l-a determinat pe J. W. Wiles, secretar SBB pentru Balcani, să ceară o audienţă la însuşi ministrul de externe, N. Titulescu. Pe data de 11 mai 1933 Wiles a aflat că un motiv al nemulţumirilor ierarhilor era prezenţa termenului „presbiteri” (în loc de „preoţi”) în Iacov 5:14 (Wiles a explicat că şi versiunea sinodală rusească foloseşte acest termen (presviter) în Iac. 5:14 şi că SBB nu acceptă traducerile tendenţioase.  Ca urmare a întrevederii şi a discuţiilor cu ministrul de interne, decretul a fost anulat.

2. Reprezentantul SBB pentru Balcani Dl. W. Wiles relatează într-o scrisoare din anul 1935 către Rev. Edwin Smith coordinator al departamentului de traduceri al SBB că s-a întâlnit cu Majestatea Sa Regele Carol al II-a al României. Acesta a făcut remarca că versiunile SBB nu erau tendenţioase. Faptul că Regele a făcut această observaţie a fost pentru că a existat un atac nemeritat într-un ziar la adresa versiunii în limba română a SBB. Întâmplător am cumpărat acel ziar (Universul) şi am fost surprins să văd ‒ sau să nu fiu surprins în lumina celor 27 de ani de experienţă din România, la rubrica ştirilor religioase ‒ că cititorii ziarului Universul erau avertizaţi să nu cumpere Bibliile româneşti ale SBB. Aceste avertizări au continuat în presă. Aşa încât a fost foarte frumos din partea Majestăţii Sale să facă acestă observaţie.” Scrisoarea continua cu remarca Dl. Wiles că, precum alţi traducători de seamă, „Cornilescu a fost inspirat de Dumnezeu” în această traducere.

După cum se observă din acest fragment al unei scrisori din arhivele SBB, însăşi Majestatea Sa, Regele Carol al II-lea, numeşte Biblia Cornilescu versiune a SBB.

Departe de a fi epuizat analiza tuturor contradicţiilor şi nepotrivirilor din acţiunile iniţiate de avocatul Cuculea în instanţă, ne oprim înainte de a trage concluzii, pentru a lăsa pe fiecare cititor în parte să reflecteze onest şi sincer la toată această încurcătură creată în nici un caz din naivitate sau neştiinţă…

Nu în ultimul rând am dori să invităm pe această cale toate cultele creştine la un dialog sincer pentru clarificarea adevărului privind traducerea Bibliei Cornilescu, acum în prag de aniversare a 90 de ani de la tipărirea ediţiei din 1924, singura ediţie consacrată care a fost distribuită de atunci şi până astăzi şi care este atât de îndrăgită.

Emilia Iorgandopol
Secretar General
Societatea Biblică Interconfesională din România
(cu acordul SBB şi al membrilor familiei Cornilescu, semnatarii Scrisorii deschise)