Update 24 nov. 2013. Mă strofoc de mai mult timp să găsesc o recenzie la cartea lui Barrie Wilson într-un jurnal academic prestigios. Silenzio stampa! Probabil e o conspirație generală menită să împiedice ieșirea la lumină a adevărurilor descoperite în exclusivitate de Barrie Wilson. Am găsit deocamdată un articol AICI.

***

Există cercetători de ocazie și jurnaliști care tranșează senin, într-o carte de popularizare sau într-o recenzie, chestiuni care pe specialiști îi frământă și ocupă o viață întreagă.

La finalul articolului de vulgarizare, autorul își îngăduie zâmbetul condescendent al „cunoscătorului” blindat cu certitudini. De la nivelul iluminării pe care a atins-o  cu minim efort, jurnalistul taxează „habotnicia și extremismul”, fără să fie conștient că, în lumina complexității nodurilor gordiene pe care le-a tăiat în articol, poziția lui devine, în fond, o altă formă de extremism.

Dl. Petru Clej (pe care îl ascultam odinioară la BBC cu plăcere) face AICI recenzia unei cărți (How Jesus Became Christian) scrise de Barrie Wilson, profesor de Umanități și Studii Religioase la Universitatea Toronto, prevenindu-ne de la bun început că Wilson „nu este un comentator imparțial, fie și prin faptul că s-a convertit de la creștinism la iudaism.”

Pe vremea când eram student la Jurnalism învățam că trebuie să-ți verifici informația din mai multe surse, mai ales dacă bănuiești că una dintre surse este condiționată de parti-pris-uri. În cazul de față așa ceva nu se întâmplă. Avem de-a face cu un autor despre care știm că e puternic influențat de convertirea sa la iudaism, dar nu ne interesează să „încrucișăm” părerile sale cu cea au de spus alți cercetători despre același subiect, mai ales când e vorba de chestiuni atât de sensibile.

De la bun început trebuie spus că teza pe care o prezintă Barrie Wilson e relativ veche și răsuflată. Dar asta nu o face mai puțin atrăgătoare pentru cei dispuși să dea crezare „ultimei” revelații cu privire la „adevăratul” Pavel sau „adevăratul” Isus.

Mă tem că regretul dlui Petru Clej față de scrierile canonice („de prea multe înghițim pe nemestecate versiunea prezentată în Noul Testament, o versiune polemică ”) mă încearcă și pe mine când constat că cercetarea lui Barrie Wilson a fost asumată în mod necritic. Dacă dl Clej nu vrea să înghită pe nemestecate NT, trebuie să procedeze cu aceeași grijă atunci când are la meniu versiunea la fel de polemică a profesorului canadian.

Fiindcă nu am citit cartea lui Wilson, voi face comentarii strict prelucrarea de către P. Clej a ideilor lui Wilson. Pasaje ca cele de mai jos mă pun în uimire fiindcă, deși am citit de nenumărate ori Evanghelia după Matei, studiind-o inclusiv în greacă, nu reușesc să-mi dau seama cum a ajuns Wilson la următoarea perspectivă:

David Barrie (i.e. Barrie Wilson, n.n.) analizează evanghelia după Matei și arată că de fapt Isus nu a predicat niciodată altceva decât respectarea poruncilor Torei (Pentateuhul – primele cinci cărți ale Bibliei) și că el avea un mesaj politico-religios îndreptat împotriva ocupanților romani ai regatului Israel și al helenizării progresive în primii ani ai erei care-i poartă numele.

De unde reiese oare că Isus avea un mesaj îndreptat împotriva ocupanților romani și a elenizării?

Corect ar fi să spunem că în centrul mesajului lui Isus stă conceptul de Împărăție a cerurilor. A face abstracție de acest important mesaj mi se pare semn de îngustime intelectuală și de înregimentare ideologică severă. Isus în mod cert vorbește cu o autoritate mai mare decât cea a unui rabin obișnuit („Ați auzit că s-a spus, dar eu vă spun”). Dar probabil că Wilson face teologie cu foarfeca. Taie tot ce nu-i convine, ca să rămână ceea ce este compatibil cu poziția lui preconcepută.

Autorul ne spune apoi că Pavel l-a transformat pe Isus în Hristos, aruncând peste bord toată moștenirea evreiască.

Nu știu cum demonstrează Wilson această idee. Pavel este perfect conștient că Isus provenea „din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul” (Rom. 1:3) și că era „născut din femeie, născut sub Lege (Gal 4:4)”. Atât că pentru apostol identitatea etnică a lui Isus devine irelevantă: „şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii (kata sarka), totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta” (2 Cor 5:16).

În epistolele sale, Pavel adoptă un ton virulent la adresa iudaismului, declarând Tora caducă, ceea ce Isus nu a făcut niciodată.

Afirmația este eronată. Pavel nu atacă virulent iudaismul, ci acea formă de iudaism („fundamentalistă, habotnică și intolerantă”, cum ar zice dl. Clej) care le cerea credincioșilor neevrei să se supună circumciziei și să țină kashrut-ul pentru a fi parte a poporului lui Dumnezeu. N-ar fi exclus ca polemica lui Pavel să fie îndreptată tocmai împotriva acelor prozeliți iudei care, fiindcă proveneau dintre păgâni, erau mai iudei decât iudeii și mai catolici decât papa.

Apostolul Pavel recunoaște fără rezerve statutul privilegiat al evreilor (Rom. 3:1): „Care este deci întîietatea iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sînt mari. Şi mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.”

În aceeași epistolă (Romani 9:1-5), apostolul merge atât de departe, încât declară că ar dori el însuși să fie „despărțit de Hristos (ἀνάθεμα εἶναι αὐτὸς ἐγὼ ἀπὸ τοῦ Χριστοῦ) pentru confrații lui de aceeași etnie, al căror statut special îl subliniază din nou. Observați că pasajul afirmă fără nicio rezervă descendența evreiască a lui Isus.

Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

Ideea că Tora ar fi caducă e complet nefondată. Pavel afirmă clar că Legea este sfântă și duhovnicească. Problema legii este limita ei; ea este incapabilă să dea viață. Rolul ei este de a pune în evidență pornirile păcătoase ale naturii umane. Citez din Rom. 7:12-14.

12 Aşa că Legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună. 13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentruca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă. 14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului.

Citim în recenzie:

Mai mult, nici urmașii lui Isus, conduși de fratele acestuia, Iacob, nu s-au declarat niciodată altceva decât evrei și nu au nesocotit niciodată preceptele Torei. Dar de ce această vehemență împotriva religiei în care s-a născut și a trăit Isus?

Paragraful are nevoie de niște „calificări”. Iacov, fratele lui Isus, n-a fost un evreu pur și simplu, ci un evreu „mesianic”, adică unul care a crezut că Isus este Mesia cel promis de Dumnezeu. Ca mai toți evreii „mesianici” din primul secol, a fost supus unei persecuții violente venite din partea autorităților religioase iudaice. Scrierile creștine timpurii (Evangheliile, epistolele pauline, cartea Fapte, Epistola către evrei) dau mărturie foarte clară cu privire la prigoana de care au avut parte „mesianici” din partea confraților lor evrei. În acest caz, întrebarea din ultimul paragraf poate fi reformulată astfel: „De ce această vehemență a autorităților evreiești din sec. I împotriva credinței celor care au ajuns la convingerea că Isus, fiul Mariei, este Mesia?”

Poate dl. Clej nu cunoaște mărturiile despre moartea lui Iacov, fratele Domnului. Iosif Flaviu, evreu el însuși, păstrează un text foarte interesant. De remarcat nota foarte critică (aproape „antisemită”, ar spune B. Wilson) a lui Iosif Flaviu față de marele preot Ananus. (De altfel, dacă dl Clej ar fi citit secțiuni ample din Războiul iudeilor împotriva romanilor ar fi văzut cât de vitriolic este Iosif Flaviu față de fanatismul, sălbăticia și cruzimea unora dintre conaționalii săi, despre care scrie că au antrenat Ierusalimul într-un dezastru fără precedent).

This younger Ananus, who, as we have told you already, took the high priesthood, was a bold man in his temper, and very insolent; he was also of the sect of the Sadducees, who are very rigid in judging offenders, above all the rest of the Jews, as we have already observed; when, therefore, Ananus was of this disposition, he thought he had now a proper opportunity [to exercise his authority]. Festus was now dead, and Albinus was but upon the road; so he assembled the Sanhedrin of judges, and brought before them the brother of Jesus, who was called Christ, whose name was James, and some others, [or some of his companions]; and, when he had formed an accusation against them as breakers of the law, he delivered them to be stoned: but as for those who seemed the most equitable of the citizens, and such as were the most uneasy at the breach of the laws, they disliked what was done; they also sent to the king [Agrippa], desiring him to send to Ananus that he should act so no more, for what he had already done was not to be justified; (Ant 20:199-201).

Iacov, fratele Domnului, n-a fost ucis de romani, ci de saduchei. De ce a fost ucis? Fiindcă ar fi încălcat legea (verbul folosit de Iosif Flaviu este παρανομησάντων). Fie Iosif Flaviu dă informații eronate (sau a fost alterat de copiștii creștini), fie interpretarea lui Wilson este greșită. Alte relatări (păstrate de scriitori creștini) conțin alte detalii, dar susțin ideea că Iacov ar fi fost ucis la instigarea autorităților religioase iudaice. Așadar, imaginea propusă de Wilson este falsă. Lucrurile arată altfel când sunt studiate la firul ierbii.

Ar fi nevoie de o carte întreagă pentru a demonta recenzia publicată de Petru Clej. Dar mă tem că n-am domoli entuziasmul autorului, care, asemenea lui Barrie Wilson, caută cu tot dinadinsul ca, la examenul final, creștinismul să iasă prost (antisemit, intolerant, grosier, manipulatoriu, ignar etc.), iar matricea iudaică în care s-a format acesta să iasă înzestrată cu toate calitățile, suavă, eterică, diafană, imaculată.

Într-un anume sens, religiile nu pot fi mai bune decât cei care le întrupează. Rabi Șaul avea dreptate: după cum nu toți cei care descind din Israel sunt evrei, tot astfel nu toți cei care agită eticheta de „creștin” dau dovadă că trăiesc după exigența maximă enunțată de Isus sau de Pavel (anume iubirea aproapelui). Scopul acestei postări nu este să disculpe o religie pentru a o înnegri pe alta, ci să arate că judecățile simplificatoare precum cele din recenzia dlui Clej sunt indicii ale unui filistinism intelectual și religios care manipulează și distorsionează exact în maniera pe care o acuză la „ceilalți”.

Pentru o analiză serioasă a gândirii pauline, a se vedea masiva lucrare (în două volume) publicată recent de N.T. Wright. 1500 de pagini de analiză judicioasă și cumpănită. Exact antidotul pentru propaganda agresivă care e atât de populară tocmai fiindcă e atât de lesnicioasă.

P.S. În urma dialogului pe care l-am avut pe FB, dl Petru Clej m-a „desprietenit”, pe motiv că sunt un „habotnic care pozează în om rațional”. În fapt, fiindcă am pus la îndoială eticheta de „propagandist al lui Isus” pe care i-a aplicat-o apostolului Pavel într-un comentariu la fotografia cu imaginea cărții lui N.T. Wright. De unde înțeleg că „habotnicii care pozează în oameni raționali” sunt de mai multe soiuri.

Anunțuri