Am descoperit, țopăind din blog în blog, povestea acestui sat îngropat „de viu”, cum s-ar spune.

Fotografiile, în frumusețea lor sinistră, sunt de pe altă lume.

Florin Lăzărescu

Pe 2 ianuarie, aflat întîmplător în zonă, am fost să văd lacul Geamăna şi satul Geamăna, mă rog, ce-a mai rămas din el. Ştiam vag povestea locului, de la un prieten: un sat scufundat într-un lac de steril, din care a mai rămas doar o turlă de biserică. L-am găsit cu greu – nu există indicatoare turistice către catastrofele ecologice! –, forţînd maşina la maximum, mergînd vreo 20 de kilometri de drum forestier îngheţat, la indicaţiile unui copil: „Merjeţi tăt aşe!”. N-am să spun aici povestea întregă a zonei Geamăna (o găsiţi la o simplă căutare pe Google). Doar cîteva lucruri care m-au impresionat. Unu: sub picioarele mele nu era doar o biserică scufundată, ci un sat întreg (a se vedea o poză martor – ultima din serie, cum arăta locul înainte, pe care am preluat-o de pe site-ul lui Adrian Ciubotaru). Doi: la cîţiva kilometri mai încolo e Roşia…

Vezi articol original 49 de cuvinte mai mult

Anunțuri