J.W. Wiles, agentul SBB în Balcani, surprinde bine o tendință românească mai veche. Un citat dintr-o scrisoare datată 27 februarie 1924.

România este o problemă nu tocmai simplă; există, după cum bine știți, numeroase amestecuri de limbă și neamuri. De asemenea există o tendință din partea românului modern de a-și disprețui propria limbă, așa cum italienii disprețuiau limba vernaculară în timpul lui Dante. Gentlemanului cosmopolit din București îi place să socotească franceza ca limbă maternă, germana fiind considerată un atu suplimentar, și nu rareori râde de străinul care încearcă să învețe limba lui maternă adevărată, româna.

Ca să fiu drept, nici eu nu mă dau în lături să mă „esprim” în altă limbă (engleza), dar nu fiindcă sunt gentlemanul cosmopolit „dîn” București ori fiindcă îmi disprețuiesc propria limbă. Scriu uneori în altă limbă fiindcă țintesc la un alt fel de public.

Anunțuri