Recenta invitație pe care am primit-o din partea postului Speranța TV, de a participa la o emisiune despre regele Saul, mi-a dat prilejul să arunc o privire mai atentă asupra acestui personaj biblic. Așa s-au născut o serie de observații (cam dezorganizate) pe care le transpun într-o serie de postări.

1 Samuel face parte dintr-un grupaj de cărți (Iosua, Judecători, Samuel și Regi) preocupate, între altele, de o temă importantă: forma de conducere care ar trebui să existe în Israel.

Când citim cartea Judecători, observăm că societatea israelită este dominată de haos, descentralizare și barbarie. Haosul se manifestă nu doar la nivel religios, ci și la cel social și politic. „Fiecare făcea ce credea că este bun în ochii lui”

Scrierea „1 Samuel” prezintă trecerea către o societatea ca a celorlalte neamuri, cu organizare centralizată, fiscalitate, armată. Dintr-un anumit punct de vedere, cartea este scrisă „în contrapunct”, fiindcă adună în matca ei două curente teologice majore: unul în favoarea monarhiei și altul împotriva ei.

La finalul acestei serii de cărți unite de aceeași temă rămânem cu impresia (justificată) că instituția regalității nu poate fi mai bună decât cei care o întrupează și, de vreme ce conducătorii pământești sunt failibili, monarhia stă în picioare sau cade odată cu ei. Din nefericire, mai mult cade, decât stă, căci David și Solomon, cei mai străluciți reprezentanți pe care i-a dat epoca monarhiei, sunt niște uriași cu picioare de lut.

Începuturile modeste ale regelui Saul

Istoria lui Saul începe în 1 Sam. cap. 9. Ascensiunea lui neașteptată poartă ecoul rugăciunii Anei, mama profetului Samuel:

El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, și pe ei a aşezat El lumea. (1 Sam. 2:8).

Personajul care ne preocupă provine dintr-o familie modestă, dar are un atu important: înfățișarea fizică. E foarte „prezentabil”, fiind mai înalt cu un cap decât ceilalți israeliți. O calificare importantă într-o vreme în care un bărbat nu e bărbat decât dacă nu e și războinic. Dar citiți și the fine printing: înălțimea în sine nu face pe cineva imbatabil, după cum reiese din înfruntarea dintre „lunganul” Goliat și „piticul” David.

Ascensiunea lui Saul are loc în trei etape:

  • ungerea sa în secret, care atrage desemnarea sa publică prin tragere la sorți
  • confirmarea ungerii printr-o ispravă războinică de mare ecou (războiul cu amoniții)
  • învestitura publică la Ghilgal

(Va urma)