O postare care mă pune pe gânduri.

Mă întreb dacă în Rom. 5:7 (μόλις γὰρ ὑπὲρ δικαίου τις ἀποθανεῖται· ὑπὲρ γὰρ τοῦ ἀγαθοῦ τάχα τις καὶ τολμᾷ ἀποθανεῖν Apostolul Pavel nu consideră cumva că de la „drept” la „bun” e o progresie.

Mă mai întreb (din curiozitate genuină, nu din împoncișare ori gicăcontrism) ce înțelege românul obișnuit când citește că „Vameșul e un hoț, dar astăzi s-a întors la casa sa ca un om îndreptat”. Ce sinonime ar da pentru „îndreptat”? În limba română curentă folosim acest verb la propriu („gardul a fost îndreptat”) sau la figurat („Vameșul și-a îndreptat apucăturile”).

Anunțuri