La invitația părintelui Florescu, preiau această postare integral. WordPress segmentează postările preluate și nu se mai vede tocmai parte de final, mai importantă. Link-ul către postare originală: AICI.

***

În Biblia sinodală, tatăl spune despre fiul întors acasă (Luca 15,11-32): „mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat”. Mi-am întrebat fetele, ieri, după slujbă, ce înțeleg prin acest „s-a aflat”.

Una zice: „s-a aflat despre el”, adică s-a aflat unde era, ce făcea etc. :) Cealaltă, mai dotată cu agerime de psiholog, e de părere că fiul risipitor „s-a aflat (pe sine)”, s-a re-descoperit. Asta din urmă n-ar fi chiar rău, dacă o legăm de 15,17, unde se spune că „fiul și-a venit în sine” (apropo de acest „în sine”, parabola din Luca pare ecoul rugăciunii lui Solomon din 3Rg. 8,47-49: „Și când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: «Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem», și se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor (…) atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate” etc. – exact ce se întâmplă în parabola fiului risipitor!).

În textul grecesc al Evangheliei însă, aoristul e la diateza pasivă, euréthē: ‘a fost aflat’. Nu e greșit nici ‘s-a aflat’ (dacă îl înțelegem ca pe ‘l-am aflat’, spus din partea tatălui), dar traducerea ‘a fost aflat’ e mai teologică: mort era și a înviat, pierdut era și a fost aflat. Ea se deschide în chip esențial spre imaginea Păstorului cel bun, care pleacă în căutarea oii pierdute și, după ce o află, o pune pe umeri, se întoarce cu ea acasă „și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am aflat oaia cea pierdută” (15,6). Oare nu acestea sunt și cuvintele Tatălui din parabolă? Mai ales că această pildă a oii aflate prefațează, în același capitol, parabola fiului care a fost aflat! Adânc pe adânc cheamă.

Nimeni nu „se află”, până nu este aflat.

Sau: m-am aflat, pentru că Tu, Doamne, m-ai aflat mai întâi.

Sau cum să vă mai spun, ca să mă credeți?

P.S. Ieri mă bucuram împreună cu voi că avem 1200 de cititori la povestea cu Belgia. Ei bine, azi au fost pe blog peste 3000 de vizitatori unici, iar petiția internațională a ajuns la 110.000 de semnături –, o creștere de 20.000 de semnături pe zi. Le mulțumesc tuturor celor care distribuie pe facebook „basmul” belgian (văd că sunt 1000 de „șeruri”).
Belgienii nu știu că le pregătesc lovitura de grație :) : dacă legea trece și de Rege, fetele mele vor să boicoteze ciocolata belgiană, în cadrul unei campanii la care vor fi chemați să se alăture toți copiii. O campanie profi, din aia cu pagină pe facebook, cu desene și texte faine. Numai închipuiți-vă o reclamă de genul: „Ciocolată belgiană. Acum și în formula cu sodium thiopental” sau „Ciocolată belgiană. Se eliberează numai de către farmacistul dvs și doar în faza terminală”. Particip și eu la campanie, că și mie îmi place ciocolata.
Anunțuri