Mă trec transpirații reci ori de câte ori am de-a face cu acest coșmar „made in Romania” numit „sistem național de sănătate”.

I-am spus medicului meu de familie că trebuie să fac un IDR (testul Mantoux, folosit pentru a se stabili dacă o persoană este sau nu infectată cu Mycobacterium tuberculosis). Această chestiune trebuie bifată neapărat în formularul medical kilometric pe care trebuie să-l completez pentru o scurtă ședere în străinătate (bursă de studii).

Medicul de familie mă trimite la Spitalul de Pneumologie „Marius Nasta”. La spital, după cum știți probabil, nicio recepție. Intru la nimereală pe o ușă pe care o consider mai „centrală”. Aștept la coadă la biroul asistentelor. Oamenii intră și ies într-o continuă forfotă.

Intru în vorbă cu un nene și îi spun că aștept pentru un test IDR. Nenea se oferă, cu aerul expertului, să mă ducă la un alt cabinet („la fetele astea”). Mergem pe un culoar, ajungem la o anumită ușă (de infirmierie?). O angajată ne trimite înapoi la cabinetul asistentelor. Între timp, s-a mai eliberat, așa că intru și spun care e păsul. „Păi trebuie să mergeți la dispensar, la doamna Odile. Prima clădire în dreapta, cum ieșiți”.

Merg la dispensar, încercând să dau de doamna Odile. Întreb o asistentă, care mă trimite la „camera 6”. Ajung la camera 6 și aflu că nu pot face IDR decât la Policlinica de Pneumologie a sectorului 6. Mi se dau informații de contact, ca să sun pentru o programare.

Dau telefon și aflu că se fac testări IDR numai lunea, de la 9-12, și că am nevoie de trimitere de la medicul de familie. Am ajuns de unde am plecat. Cu precizarea că lunea de la 8.00 la 14.00 am ore și nu pot lipsi. Mi s-a sugerat că s-ar putea face testări IDR și marți, dacă mai rămâne nu știu ce fiolă care se folosește la testarea copiilor.

Rămâne să văd dacă pe Marte sau pe o altă planetă relativ apropiată există vreo policlinică în care se face testare IDR după un program mai flexibil.