Am ascultat fragmentar mesajul pastorului Iacob Coman care a încins recent dezbaterile în blogosfera evanghelică. Mărturisesc că n-am putut să-l ascult până la capăt. În parte, fiindcă o ureche obișnuită cu justa măsură nu suportă ca ariile pentru fluier sau flaut să fie cântate la trombon. Observ însă că între ascultătorii evanghelici există suficienți melomani dispuși să-l vadă pe Papageno exersându-și virtuozitatea muzicală pe un alt instrument decât cel din interpretările tradiționale.

Una peste alta, sunt convins că în România există sute de pastori care predică în mod onest cuvântul lui Dumnezeu și care nu merită să fie băgați în aceeași oală cu acei slujitorii lipsiți de integritate și dispuși la compromis.

Da, este nevoie de mesaje profetice și astăzi. Însă tonul profetic nu este incompatibil cu precizia chirurgicală sau cu nuanțele. Am îndoieli că lăturile turnate generos în capul tuturor slujitorilor bisericii sunt marca imbatabilă a spiritului profetic. S-ar putea să fie mai curând semn de miopie intelectuală sau de daltonism spiritual.

Mai observ că, după cum există ascultători care își caută învățători care să le dea învățături care să le gâdile urechile, există și ascultători care, dacă nu sunt biciuiți bine la fiecare predică, nu simt că trăiesc. Asemenea femelelor de cimpanzeu, obișnuite să fie bruftuluite periodic, se nevrozează când bărbătușul își iese din mână sau dă vreun semn de tandrețe.

În opinia mea, dacă judecăm spațiul evanghelic românesc, o problemă majoră ar fi nu așa-zisa „tagmă a mincinoșilor”, ci acea duzină de predicatori-vedete care, fiind invitați peste tot, fac sindrom de guru ori de primadonă, dezvoltă mici imperii mediatice, percep tarife, consideră că e sub demnitatea lor să conducă altceva decât Mercedes, promit mai mult decât e omenește posibil, mint pentru a-și justifica promisiunile neonorate, dau cu tifla pastorilor obișnuiți și în general trăiesc impenitent fiindcă „piața religioasă” e încă în expansiune, iar naivii dispuși să-i afișeze la butonieră alcătuiesc încă o proporție însemnată.

Dar ar trebui oare ca o mână de antimodéle care predică Evanghelia din slavă deșartă, pentru bani sau din alte scopuri să ne împiedice să vedem consecvența și sacrificiile sutelor de pastori ale căror predici nu fac valuri pe internet (și spume la gură), dar care își hrănesc congregațiile cu abnegație, după vocație și după puteri?

Mai jos, aria lui Papageno, cel fără trombon, dar foarte dornic să prindă în plasă vreo găinușă lesne crezătoare.