După lupte seculare, am reușit să vizitez astăzi Muzeul Cotroceni, ca însoțitor al unor musafiri din Olanda veniți în România cu ajutor umanitar. Au văzut deja monstruozitatea numită „Palatul Parlamentului” și am ținut neapărat să le echilibrez imaginea despre România cu un muzeu caracterizat de eleganță și stil. De altfel, am plănuit în mai multe rânduri o astfel de vizită, dar circumstanțele mi-au fost potrivnice. Oaspeții străini pentru care am programat în anii trecuți vizite la Cotroceni și-au schimbat agenda în ultima clipă, iar visul de a vedea muzeul s-a dus în mod repetat pe apa sâmbetei.

Precizez de la bun început că, deși taxa de fotografiere este destul de pipărată (40 de lei), fotografiatul este permis numai în trei încăperi ale complexului. Nu pricep logica acestei gândiri păguboase, de inspirație comunistă. Cei care au clocit această politică ar trebui să viziteze mai des marile muzee ale lumii (Luvru, Muzeul Britanic, Ashmolean de la Oxford etc.), nu doar mai bogate în comparație cu muzeele noastre, ci și mult mai generoase, fiindcă le permit turiștilor să facă fotografii (fără flash) după pofta inimii.

Vă invit să vizitați virtual muzeul Cotroceni, folosind galeria de mai jos. Nu intenționez să sabotez muzeul, ci să stimulez interesul pentru el, de aceea presupun că imaginile de mai jos își vor atinge scopul: acela de a vă deschide apetitul. Interioarele arată remarcabil, în ciuda flagelului comunist care a redus o vreme Palatul Cotroceni la statutul de „Palat al pionierilor”.

Cel mai tragic moment din istoria Cotrocenilor rămâne dărâmarea bisericii din curtea palatului. După Revoluție, pe locul ei a fost zidită una nouă, iar vechile fresce, salvate și transportate la Muzeul Național de Artă, au fost redate noului așezământ (sub forma unor panouri aplicate pe pereți).