Deși se află la 5 minute de mers pe jos de locul în care am copilărit, am vizitat doar de două ori casa memorială a lui Nicolae Iorga.

A doua vizită a fost întâmplătoare. Treceam pe stradă și am fost curios să văd programul de vizitare. Exact în același moment au apărut la poartă trei doamne din Galați. Am deschis poarta pentru a vedea mai bine afișul din geam, asigurându-le că „trebuie să fie cineva pe aici”, și atunci am realizat că muzeul era deschis. Numai că nu aveam bani la mine.

Ghidul s-a oferit să mă primească „pe credit”. Mi-ar fi plăcut să fac fotografii în interior, dar n-am îndrăznit să cer o creditare suplimentară.

Casa copilăriei lui Iorga ascunde povești interesante, spuse cu multă pasiune de tânărul istoric care lucrează acolo (marți-duminică, 9-17).

Presupun însă că botoșănenii care au vizitat-o reprezintă un număr infinitezimal.

Mai jos câteva fotografii făcute cu ocazia ultimei vizite.