Am participat și eu la acest „concurs”, o adevărată bătaie de joc pe bani europeni.

Ar fi trebuit să-mi dau seama că este vorba de o competiție aranjată, în care dosarul este irelevant, iar prezentarea în fața comisiei este o formalitate fără niciun fel de valoare pentru rezultatul final.

Aș fi foarte curios ce punctaje are fiecare candidat pentru fiecare dintre cele trei domenii: (1) activitatea de cercetare; (2) calitatea proiectului depus; (3) susținerea proiectului prin interviu.

Cum oare au avut organizatorii tupeul să aducă din toată țara peste 300 de candidați pe care să-i pună într-un concurs în care n-a constat efectiv decât cumetria de ordin științific cu organizatorii?

Un concurs serios ar fi trebuit să aibă o echipă de profesori evaluatori din străinătate. Toate proiectele să fie discutate într-un panel, potrivit unor criterii clare, așa cum au făcut organizatorii conferinței despre care scris cândva (AICI).

  1. The overall scientific relevance of the proposal.
  2. The relevance of the proposal to the (as defined in the call for papers).
  3. The feasibility of the proposal.
  4. The coherence of the proposal.
  5. The scientific quality of the proposal.

Așa, am bătut degeaba pietrele până la Casa Academiei. Singurul câștig e că acum am CV pe model european!

Despre această uriașă impostură găsiți informații și AICI.

Elena Dragomir

De ani de zile, mediile universitare şi de cercetare din România sunt acaparate de discursul meritocraţiei. „Dacă eşti foarte bun, dacă propui un proiect foarte bun, atunci este absolut sigur că în calitatea ta de tânar cercetător sau de tânăr doctor vei obţine finanţare pentru proiectele tale. Numai leneşii, numai incompetenţii se vaită de pe margine că sistemul este construit prost şi accesibil doar celor cu pile şi relaţii.” Am avut ocazia în nenumărate rânduri să asist la asemenea discuţii şi tot de atâtea ori am fost certată public pentru determinarea cu care am spus că teoria sună foarte frumos, dar că practica ne omoară. Domnul Adrian Curaj însuşi mi-a explicat acum câţiva ani, la o conferinţă, cât de mult mă înşel. Am astăzi o dovadă limpede că practica ne omoară.

Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii al Academiei Române (ICCV) este beneficiarul şi coordonatorul unui proiect POSDRU, pe care îl…

Vezi articolul original 1.112 cuvinte mai mult