În discuțiile despre europarlamentare pe care le-am avut cu prietenii puși bine în temă cu politica am exprimat părerea că Peter Costea nu va lua nici 100.000 de voturi. Am fost optimist. După ultimele rezultate (nefinale?) publicate pe site-ul BEC văd că a obținut 41.271 de voturi.

Să admitem că a fost furat la vot, că i s-au anulat voturi. Cât de mare putea fi frauda? Câteva mii?

De notat că Iulian Capsali, care candida pentru voturile unui electorat cu valori conservatoare, dar din zona ortodoxă, a obținut aproape 50.000 de voturi. Nici ortodocșii nu mai sunt ce-au fost!

Citesc cu această ocazie pe blogul evanghelic al unui duh (foarte) întărâtat că Peter Costea ar fi eșuat fiindcă liderii evanghelici „l-au tratat cu flit”. Nu prea cred. Dacă liderii evanghelici l-ar fi susținut masiv, numărul de voturi ar fi fost probabil un pic mai mare, dar totuși sub pragul electoral, fiindcă îndemnurile pastoral-electorale în mediul evanghelic nu funcționează pe principiul „glonțului magic”. Descopăr asta tot mai mult în calitate de blogger și de cadru didactic.

Și-apoi, orice pastor știe că și cele mai bune predici ale sale, pe cele mai duhovnicești subiecte, întâmpină o rezistență considerabilă din partea ascultătorilor. Rezistența s-ar putea să nu fie verbalizată, dar există. Cam ca atunci când Papa lansează câte o pastorală, italienii aplaudă și se declară extaziați, dar apoi fac tot cum îi taie capul. Dacă nu considerați relevant exemplu cu papa, citiți predici de Ioan Hrisostomul, cel mai elocvent și plin de patos predicator al Răsăritului creștin. Și Sf. Pavel să fii, tot îți pui în cap diverse grupuri de presiune, opozanți, cârcotași, nemulțumiți.

Și dacă pastorii evanghelici s-ar fi dat peste cap pentru Peter Costea (și e drept că unii s-au dat), o bună parte dintre enoriași s-ar fi îndârjit să nu voteze și ar fi dat cu flit pastorilor în virtutea apatiei (sau chiar aversiunii) lor față de politică.