În drum către simpozionul ieșean privitor la tradiția biblică românească am discutat cu Ciprian acest episod și am promis că îl voi cerceta în original. Între timp, luat de valul urgențelor am uitat să mai fac verificarea pe care mi-o promisesem.

Pentru cei interesați să aprofundeze exegetic episodul, redau mai jos textul grec:

῎Ελεγεν ὁ ἀββᾶς ᾿Ιωάννης, ὅτι Παρεβάλομέν ποτε ἀπὸ Συρίας τῷ ἀββᾷ Ποιμένι, καὶ ἠθέλομεν αὐτὸν ἐρωτῆσαι περὶ τῆς σκληρότητος τῆς καρδίας• ὁ δὲ γέρων οὐκ ᾔδει ῾Ελληνιστὶ, οὐδὲ ὁ ἑρμηνεὺς εὐκαίρησεν. ᾿Ιδὼν δὲ ἡμᾶς θλιβομένους ὁ γέρων, ἤρξατο λαλεῖν τῇ ῾Ελληνίδι φωνῇ, λέγων• ῾Η φύσις τοῦ ὕδατος ἁπαλή ἐστιν, ἡ δὲ τοῦ λίθου σκληρά• τὸ δὲ βαυκάλιον ἐπάνω κρεμάμενον τοῦ λίθου, στάζον στάζον τιτρᾷ τὸν λίθον. Οὕτως καὶ ὁ λόγος τοῦ Θεοῦ ἁπαλός ἐστιν, ἡ δὲ καρδία ἡμῶν σκληρά• ἀκούων δὲ ὁ ἄνθρωπος πολλάκις τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ, ἀνοίγεται ἡ καρδία αὐτοῦ τοῦ φοβεῖσθαι τὸν Θεόν.

Cu ocazia asta am realizat că Pimen este de fapt Poimen („păstor”).

Monahii din Siria venisieră să-l întrebe pe avva Pimen despre „împietrirea/învârtoșarea inimii”. Pimen le răspunde foarte înțelept. Morala ilustrației pe care le-o dă este că apa (moale) trece prin piatră. „Când omul aude adesea cuvântul lui Dumnezeu, inima lui se deschide ca să se teamă de Dumnezeu.”