În prima zi, chiar după aterizare, am reușit să vizitez Millenium Park, în care e așezată o ingenioasă sculptură făcută de un artist britanic de origine indiană. Deși artistul și-ar fi dorit să ne sugereze un nor, imaginarul popular a găsit pentru această operă de artă o denumire mai prozaică. Se dovedește că și imaginarul artistic tot prin stomac trece, de vreme ce sculptura e numită invariabil „The Bean” („Fasolea”).

Nu știu exact din ce metal e făcută „The Bean”, dar reflectă foarte bine imaginile zgârie-norilor din jur. Partea concavă de dedesubt creează foarte bine iluzia distanței încât e imposibil să mai spui ce înălțime e de la sol până la suprafața propriu-zisă.

În apropiere se află clădirea Filarmonicii Chicago și câteva muzee. Probabil cel mai important este The Art Institute of Chicago, construit în stil neoclasic, cu o intrare străjuită de doi lei maisivi. Galeria de artă modernă are un design modern care nu îmi spune nimic.

Cred că estetica orașului e întrucâtva diminuată de podurile de metal peste care sunt montate liniile de tren pentru navetiști. Chicago are atât metrou, cât și o rețea destul de bună de trenuri. Turnurile mari te privează de soare. Dacă mai ai și o pasarelă deasupra capului peisajul se cam întunecă. Mi se spune că am nimerit vreme bună și că în zilele ploioase orașul este deprimant. Îi cred pe cuvânt pe amici și nu cer dovezi meteorologice suplimentare.

Mai jos o colecție de fotografii din prima zi.