Citesc astăzi transcrierea unei dezbateri despre religie și predarea ei în școlile românești.

Ar fi multe de comentat, însă mă limitez la semnalarea acestui paragraf, care menționează două bloguri de o toxicitate greu de egalat. Nu că n-am avea și noi, evanghelicii, blogurile noastre de tip Cernobâl, care produc mutanți sufletești. Numai că raza lor de acțiune este probabil mai mică.

Cu părintele Picioruș am avut și eu vreo două trei încăierări pe blog. Ne cunoaștem și personal. Am discutat cândva. A vizitat în câteva rânduri biblioteca ITP și a împrumutat cărți. Mi-a recenzat cartea. La un moment dat s-a supărat ca văcarul pe sat (adică nejustificat) și n-a mai venit. E genul de persoană a cărui ură nu scade cu niciun gram fiindcă ajunge să-i cunoască personal pe cei pe care îi detestă cu pasiune.

Îmi vine greu să-mi imaginez cum e să fii încărcat de atâta puroi sufletesc. Cum e să ai sufletul cangrenat de atâta ură. Cum e să nu te simți bine în pielea proprie (la peau de chagrin, cum ar spune Balzac), cum e să fii bântuit de atâtea patimi. Sper să nu aflu niciodată. În ultima vreme am trimis fără regrete la spam orice linkuri dinspre blogul sfinției sale către al meu.

Dar să vedem ce are de spus Gabriel Liiceanu despre platformele pretins creștine, aflate în mare derută sufletească. Textul dezbaterii AICI.

***

Lucrul care ma sperie cel mai tare: sunt un om care apartine Bisericii Ortodoxe, am dreptul sa ma raportez ca unul slujit la felul in care sunt slujit. Daca slujitorii Bisericii ma contrariaza si-i vad intrand in jocuri politice, atunci spaima mea e fara margini. Ce cauta biserica in politica la noi? Am citit site-uri si bloguri ale unor preoti care mi-au dat fiori. Valorile religiei crestine sunt mila, iubirea, toleranta, nu ura. Exista un preot in Alexandria care are un blog – eu ce am citit atunci am vorbit singur 3 zile si cu prietenii mei – Teologia pentru azi se numeste blogul, platforma pentru… o reala post-modernitate. Ce e in capul unui preot care isi intituleaza astfel blogul? Inauntru e cultivarea urii. A scos de pe blog aceste chestii, pentru ca cititorii indignati l-au contactat pe episcopul din Alexandria care l-a chemat pe semne la ordine si a sters linkurile care trimiteau la cele mai agresive articole pe care le-am citit in afara celor orale de la un anumit post de televiziune.

Era o rafuiala politica, cu intelectualii lui cutarica, cu Plesu. Plesu care este un intelectual care a facut pentru Biserica Ortodoxa si pentru cultura religioasa cat n-a facut jumate din biserica. E un om care sa fie obiectul de atac al lui Piciorus? Asta face un preot?

Va dau alt exemplu, exista un site anonim, ceea ce din punct de vedere al unui om al bisericii e o suprema rusine – cum sa o semnezi anonim? Se numeste Razboi intru cuvant. Inauntrul unei biserici crestine care pune in centrul ei pacea, mila si celelalte, cuvantul dirjor aici este Razboi. E apararea obscurantismului celui mai cras, este rafuiala cu intelectualii, este implicare directa in liniile politice ale societatii noastre si ale scindarilor dezastruoase care s-au produs in societatea romana.

Nu puteti trai cu asemenea slujitori. Fiti atenti cu cei care nu sunt vrednici, pentru ca va strica munca pozitiva, acolo unde o faceti si cand o faceti. Astea sunt motivele de ingrijorare ale unui intelectual care vrea sa fie slujit, el si copiii lui, intr-un mod cat se poate de adecvat cu acest super-rafinat instrument care este ideologizarea religioasa