Victor Ponta calcă țanțoș în străchini cu un comentariu privitor la apartenența religioasă a lui Klaus Iohannis, despre care afirmă că ar fi „neoprotestant”.

Nu e nimic în neregulă cu statutul de neoprotestant. Sunt în țara asta vreo 600.000 de neoprotestanți din toate straturile sociale, de la simpli muncitori la avocați și senatori. Câtă vreme își plătesc birurile către stat și sunt oameni de ispravă, au dreptul de a candida și pot fi aleși în funcții politice și administrative la nivel local și central.

Să vedem declarația lui Ponta (AICI):

„Nu stiu daca il va incomoda sau nu [ca e etnic german], dar stiu că nu va fi o temă a mea de atac. Nu e nimic de reproşat că e etnic german, dar nici mie nu trebuie să-mi fie reproşat că sunt român. Sunt în România şi mă mândresc că sunt român. La fel e discuţia despre religie, nu e nimic rău că e neoprotestant, dar eu sunt ortodox. Nu cred că va fi un subiect, dar nici nu vreau să creăm un anumit complex – să vină cineva din afară, că noi nu suntem în stare. Avem resursele noastre, ca ţară, de a ne dezvolta. Nu cred că e un defect pentru Iohannis că e german, dar să nu-mi reproşeze mie cineva că sunt român sau ca sunt ortodox”.

Te întrebi: ce o fi în mintea lui Ponta când face această declarație? Sunt câteva posibilități.

(1) Ponta a vrut să spună „protestant” și n-a învârtit bine limba în gură, așa că a ieșit „neoprotestant”. Ni se întâmplă tuturor să avem în minte ceva și să spunem altceva. Ar fi un simplu lapsus.

(2) Ponta știe că Iohannis e protestant, dar îl prezintă ca neoprotestant fiindcă știe că neoprotestanții nu sunt bine văzuți de majoritatea ortodoxă. În acest caz, Ponta ar specula intoleranța religioasă a românilor (pentru care tot ce nu e ortodox e „schismatic” sau „sectar/sectant”) în încercarea de a câștiga nițel capital electoral.

(3) Ponta e un incult în materie de religie. Pentru el „protestant” și „neoprotestant” sunt totuna (adică „sectant”).

Știind cât de mare e interesul lui Ponta pentru pedanterii academice (vezi plagiatul grosolan care se întinde pe circa o treime din teza lui de doctorat, scrisă probabil de niște „sclavi” mai incompetenți decât șeful lor), nu m-ar mira ca Ponta să fie lipsit de minima cultură în virtutea căreia poți face distincție între „protestant” și „neoprotestant”.

Mă întreb dacă Ponta știe că primul cuplu regal din istoria României a fost compus dintr-un catolic și o protestantă ori că al doilea cuplu regal a fost compus dintr-un catolic și o anglicană (i.e. protestantă). Dacă vrem să fim răutăcioși până la capăt, am putea spune (caricaturizând inevitabil) că la a treia generație monarhia s-a românizat atât de bine în toate privințele (inclusiv religios), încât s-a dus de râpă.

Nu comentez mândria lui Ponta „de a fi român”. Și o amibă, dacă ar avea doi neuroni pe care să-i lege în serie, s-ar declara mândră că e amibă. Nu văd cum poți să fii mândru că ești ceva în mod natural, fără strădanii și fără merite. Dacă cetățeniile sau apartenențele etnice s-ar fi acordat pe merit, aș fi fost de acord să fim mândri că suntem români, americani, britanici, francezi, evrei, palestinieni, ruși, chinezi etc. Vezi AICI articolul lui A. Pleșu despre „mândria de a fi român”.