Mâine petrec ultima zi pe tărâm american. Se încheie aproape două luni de când am venit „peste baltă” și simt că cele 15 postări din „jurnalul american” surprind prea puțin din bogăția acestei vizite.

Experiența a fost nu doar academică (la Colegiul Wheaton) și bisericească (am participat la serviciile unor biserici cu tradiții diferite), ci și culturală, fiindcă am reușit să vizitez câteva muzee importante din Chicago, splendida Biltmore House, downtown-urile orașelor Atlanta și Seattle, un cochet sătuc de munte din Washington și Parcul Stone Mountain (Georgia).

Rudele și prietenii pe care îi am aici m-au răsfățat în toate privințele, cu o generozitate care m-a copleșit și pentru care le mulțumesc.

Singurul regret care îmi dă târcoale este că nu am reușit să vizitez Biserica Willow Creek. Aș fi vrut să văd cu ochii mei această megainstituție care stârnește atâtea pasiuni (pro și contra). Am deci un motiv suplimentar de a reveni în SUA.

În lunile august și septembrie voi redeschide „jurnalul englez”, fiindcă mă voi afla la Cambridge pentru a finaliza cercetările privitoare la versiunea Cornilescu. Sper ca volumul cu cele peste 550 de scrisori despre Biblia Cornilescu să apară în toamnă. Voi reveni cu amănunte (poate chiar fragmente din carte) în săptămânile următoare.

După cum spuneam cu altă ocazie, anul acesta se împlinesc 90 de ani de la apariția Bibliei Cornilescu în ediție revizuită (publicată de Societatea Biblică Britanică) și vrem să marcăm acest moment printr-o serie de evenimente dedicate lui Cornilescu și versiunii lui. Detalii despre aceste manifestări vor fi publicate pe blog.

P.S. (04 august 2014). Acum, că am plecat din State, mă uit în urmă cu niscaiva nostalgie și îmi vine în minte cântecul următor.