Astăzi am revenit la Cambridge. Nu pentru o fugă, ci pentru o perioadă mai lungă. În acest răstimp voi finaliza volumul de scrisori Cornilescu. Între timp, prin niște conjuncturi fericite am primit transcrierea unui interviu luat de Iosif Țon lui Cornilescu în Elveția, prin 1970. Textul conține informații noi, extrem de prețioase pentru refacerea istoriei lui Cornilescu. În măsura în care autorul interviului îmi va permite, voi posta pe blog calupuri din acest interviu.

Vremea în Cambridge este potrivită. Nici prea cald, nici prea rece. Vacile de la King’s College își rumegă în tihnă hrana, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat din 2012, când le-am văzut ultima oară.

În zona centrală orașul este aglomerat, dar fără acel amestec de grabă nebună, pe care îl vezi în București.

Unele lucruri s-au schimbat. Cei de la King’s s-au zgârcit, în sensul că nu mai poți intra cu cardul de Bibliotecă. Totuși, ni se face o favoare și suntem lăsați să intrăm. Fotografiatul în superbul tavan cu evantaiuri al capelei mă fascinează ca întâia dată.

Mai jos câteva fotografii făcute în cursul zilei de astăzi. Într-una din ele puteți vedea singurul model autentic de turban din marea artă.🙂