Postez mai jos al treilea frament din volumul la care lucrez în prezent.

Observ în treacăt că titlul cărții deja stârnește nedumeriri. „Cum știu, întreabă un amic ortodox, că versiunea Cornilescu e cea mai citită traducere românească a Sfintei Scripturi?”. Știu, fiindcă există indicii suficiente cu privire la această chestiune. Sper ca în perioada următoare să scriu o postare în care să răspund pe îndelete la de această întrebare.

***

Student la Facultatea de Teologie

Despre perioada de studenție a lui Cornilescu știm extrem de puține lucruri. Însăși stabilirea cu precizie a anului în care Cornilescu a absolvit seminarul şi s-a înscris la Facultatea de Teologie rămâne dificilă. Singura sursă aflată la dispoziția cercetătorului este lista cu elevi publicată în Istoria Seminarului Central,[1] corelată cu informaţia că în 1901 legea învăţământului secundar şi superior prevedea o durată de 7 ani pentru cursul seminarial. Este însă probabil ca Dumitru Cornilescu să fi studiat 8 ani în seminar, absolvindu-l în 1912.

Următorii patru ani i-a petrecut ca student al Facultăţii de Teologie, continuând activitatea de traducere a unor cărticele despre viaţa creştină, pe care le tipărea cu banii câştigaţi din activitatea de pedagog la seminar, respectiv de cântăreţ la Biserica Sf. Ştefan.[2] În ciuda acestor activităţi, viaţa spirituală despre care vorbeau scrierile respective nu se arăta. Centralitatea Scripturii în broşurile şi cărţile traduse i-a insuflat lui Cornilescu dorinţa de a citi şi el Scriptura:

Am băgat de seamă că toate cărțile vorbeau de o singură carte: Biblia. În ele se spune că fiecare trebuie să aibă Biblia, s-o citească zilnic și s-o trăiască. „Hm, îmi ziceam eu, iată un lucru pe care nici eu nu-l fac. Asta trebuie să fie pricina pentru care viața zăbovește să vină.” Am început să citesc Biblia în fiecare zi dar ‒ după câteva zile ‒ Biblia nu-mi mai plăcea. Aveam înaintea mea o traducere așa de proastă că n-o puteam înțelege. Mă miram cum de putea cineva să laude Biblia așa de mult, când eu nu găseam nimic demn de laudă în ea. Dar când am început s-o citesc într-o altă limbă, am înțeles-o și mi-a plăcut.[3]

Dornic să facă posibilă înfiriparea unei vieți noi în mijlocul poporului său, Cornilescu s-a gândit să înceapă chiar el o versiune nouă a Bibliei în limba română, dar proiectul n-a trecut dincolo de traducerea Evangheliei după Matei, rămasă la vremea respectivă în manuscris.[4]

În 1915 traducea împreună cu maica Olga Gologan un calendar în format mic, cu meditaţii zilnice, fragmente din scrierile pastorului elveţian Frank Thomas.[5] Calendarul a fost trimis prinţesei Ralu Callimachi, aflată pe atunci la Geneva, care, plăcut surprinsă de această noutate, i-a scris traducătorului. Schimbul epistolar dintre cei doi a fost urmat de o întâlnire care s-a dovedit decisivă. Visul tânărului teolog s-a întâlnit cu intenţia prinţesei de a finanţa traducerea şi răspândirea Bibliei într-o versiune accesibilă omului de rând. În perioada 19161921, prințesa Callimachi i-a oferit lui Cornilescu încurajarea și sprijinul necesare procesului de traducere. Fără inițiativa prințesei de a finanța o versiune nouă, fără găzduirea pe care i-a oferit-o lui Cornilescu la Stâncești și fără acoperirea parțială a cheltuielilor de tipar, apariția ediției princeps a Bibliei Cornilescu (1921) cu greu ar fi fost posibilă. În anii următori, până la Marele Crah bursier care a ruinat-o pe prințesă (toamna 1929), Cornilescu, deși aflat în străinătate, a continuat să aibă parte de sprijinul ei.

[1] St. Călinescu şi D. G. Boroianu, Istoria Seminarului „Central” din Bucuresci de la început până la instalarea în localul său propriu, Tipografia Editoare „Dacia”, Iaşi, 1904, p. 271.

[2] D. Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 6.

[3] D. Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 6.

[4] D. Cornilescu, Cum m-am întors la Dumnezeu, p. 7.

[5] Îndrăsniţi! Cetiri biblice şi meditaţiuni pentru fiecare zi a anului, după F. Thomas, de Dim. I. Cornilescu şi Monahia Olga Gologan, Bucureşti, Societatea religioasă şi culturală Acoperământul Maicii Domnului, Tip. Gutenberg, Joseph Göbl S-sori, 1915, 184 pag., 1 leu.