Ajungem cu povestea la 1919, în preajma publicării primei ediții a NT Cornilescu. Mai jos puteți citi despre mesajele trimise de Adeney la sediul Societății Biblice Britanice.

***

Vestea că Dumitru Cornilescu și Ralu Callimachi pregătesc o nouă versiune a NT a ajuns la Casa Bibliei în martie 1919.[1] J. H. Adeney, care petrecuse aproape două decenii în România și care era profund preocupat nu doar de evanghelizarea evreilor, ci și de realizarea unei noi versiuni a Bibliei în limba română, l-a informat personal pe J. H. Ritson asupra noii traduceri. Totodată, Adeney propunea SBB să ia în considerare versiunea Cornilescu în vederea unei eventuale tipăriri a ei.[2] Revenit în țară, Adeney a continuat să trimită vești la Casa Bibliei, arătând beneficiile adoptării versiunii Cornilescu de către SBB: „Corectura și textul biblic nu vă vor costa nimic. Singura voastră cheltuială va fi tipărirea” (14 iulie 1919); „dacă puteți obține Biblia prințesei [Callimachi] fără costuri, ar fi cea mai bună alegere. În orice caz, ar fi mai bună decât actuala ediție; ortografia va fi cea recentă și nu vă va costa nimic” (19 august 1919); „Prințesa și Cornilescu vor să predea manuscrisul și să corecteze întreaga Biblie în mod gratuit. Prințesa o va tipări pe cheltuiala ei, dacă SBB nu o va prelua. Ar prefera să o preia SBB, iar ea va cumpăra un număr mare de exemplare” (28 august 1919).[3]

SBB n-a dat un răspuns imediat, fiindcă avea angajamente pe care trebuia să le onoreze: din 1911 era în tratative cu arhimandritul Scriban în vederea revizuirii NT.[4] Programul de lucru mult prea încărcat al lui Scriban și izbucnirea Primului Război Mondial, l-au împiedicat să realizeze revizuirea pe care o promisese. Fiindcă în 1914 arhimandritul recomandase Societăţii traducerea VT începută de episcopul Nicodim Munteanu,[5] SBB se vedea nevoită să acționeze cu prudență: pe de o parte, era interesată de noua versiune, pe de altă parte, nu putea întrerupe brusc şi fără explicaţii colaborarea cu doi clerici influenţi, care ar fi dat versiunii lor un important capital de prestigiu şi autoritate în plan bisericesc.

J. H. Adeney, capelanul anglican de la București, venise cu propunerea de a se realiza o colaborare între Scriban şi Cornilescu,[6] însă este puțin probabil să se fi încercat realmente formarea unei echipe. Probabil ideea lui Adeney a venit prea târziu, în condițiile în care versiunea lui Cornilescu urma să intre la tipar. Fiindcă Societatea a rămas în expectativă, Cornilescu şi prinţesa Callimachi au decis să publice noua traducere. În 6 decembrie 1919, Adeney îi scria lui R. Kilgour că Ralu Callimachi şi Cornilescu vor produce o ediţie independentă, întrucât sunt conştienţi că SBB are intenția de a publica VT tradus de Nicodim şi NT revizuit de Scriban.

[1] J. H. Adeney către J. H. Ritson, București, 14 iulie 1919 (Doc. nr. 2, rezumat în „ESC Minutes. Romanian”, p. 7). Pastorul anglican propunea chiar adoptarea ei de către SBB, dacă traducerea sa va corespunde sub aspectul calității.

[2] Notă internă privitoare la convorbirea cu J.H. Adeney (Doc. nr. 1).

[3] Vezi Doc. nr. 2, 4, 5 din prezentul volum.

[4] Cel care a luat legătura cu arhimandritul Iulius Scriban a fost M. A. Morrison, reprezentatul SBB la Berlin. În august 1911 arhimandritul l-a vizitat pe Morrison la Berlin, după ce corespondaseră deja de câtva timp. În arhiva SBB se păstrează o scrisoare a lui Scriban (14 sept. 1911), în care acesta cerea 600 de lei pentru munca de revizuire, cu 200 mai mult decât fusese prevăzut iniţial. Pentru alte detalii, vezi şi scrisoarea lui Morrison din 21 sept. către departamentul editorial al SBB.

[5] Vezi scrisorile lui A. Hartkopf din Berlin, datate 14 martie 1914 şi 6 ian. 1916 (BSA/E3/7/3/7).

[6] La data de 10 sept. 1919, Comitetul Editorial al SBB lua decizia publicării câtorva cărţi biblice traduse de Cornilescu, pentru a obţine reacţii critice. Totodată, îl delega pe Dr. Ritson ca în timpul vizitei sale în România să încerce să intermedieze colaborarea dintre Cornilescu şi Scriban.

Anunțuri