Public mai jos al nouălea fragment din cartea privitoare la Biblia Cornilescu. Secțiunea de mai jos redă câteva dintre ecourile pe care le-a stârnit versiunea Cornilescu.

***

Tipărirea întregii Biblii (1921) a fost semnalată neutru în câteva publicaţii, între care şi Noua Revistă Bisericească: „Până acum, critica exegetică nu s-a pronunţat asupra traducerilor părintelui ierodiacon Cornilescu. Orice tipărire a Bibliei este un prea însemnat eveniment în viaţa unei biserici care cere să fie relevat în revistele ştiinţifice şi oficiale bisericeşti.”[1]

În perioada 1921‒1922 Biblia Cornilescu avea să fie pomenită în presa religioasă mai ales pe fondul polemicilor dintre ortodocşi şi minoritatea adventistă. La mijlocul anului 1921, preotul D. Mangâru publică în NRB un articol în care îi reproşa lui Cornilescu traducerea lui sabbatismos (Ev. 4:9) cu „odihnă de sabat”, echivalent nepotrivit, în opinia lui, deoarece alimenta doctrina adventistă despre păzirea sabatului.[2]

La finele aceluiaşi an, Cornilescu se explică prin „Odihna creştinismului”,[3] care atrage un alt articol („Adaos la «Odihna creştinismului şi răspuns Domnului D. Cornilescu»”[4]). Traducătorul pune punct discuţiei cu „Adaos la un adaos”,[5] publicat în septembrie 1922. În mod surprinzător, în luna următoare, episodul se repetă în linii mari, însă de această dată criticul lui Cornilescu este preotul P. Chirică, iar articolul lui conţine nu unul, ci trei reproşuri.[6] Situaţia nu este lipsită de ironie, fiindcă pe parcursul anului 1920 Cornilescu tradusese şi publicase două broşuri care puneau sub semnul întrebării teologia adventistă, ambele publicate în foileton în NRB.[7]

Cu excepţia articolelor din Luptătorul, BOR şi NRB, presa nu pare să fi acordat atenţie noii traduceri. Abia după izbucnirea aşa-numitului scandal de la Cuibul-cu-Barză, teologii şi clericii ortodocşi aveau să cerceteze în amănunt Biblia lui Cornilescu, revista Adevărul creştin, al cărui redactor era, şi celelalte materiale publicate de SER. Iar ceea ce au descoperit nu i-a încântat defel.

[1] NRB, aprilie 1921, p. 269.

[2] Pr. D. Mangâru, „Odihna creştinismului (Contra Adventismului)”, NRB, nr. 7‒10, iulie‒august 1921, p. 143‒145.

[3] D. Cornilescu, „Odihna creştinismului. Un răspuns”, NRB, nr. 17‒18, 1‒31 dec. 1921, p. 289‒292. „Prilejul acestor lămuriri i l-a dat părintelui discuţiunea cu adventiştii, cari îşi sprijinesc pretenţiunile de ţinerea sâmbetei în locul duminicii şi pe locul acesta din scriptură. […] Părintele Mangâru crede că şi contextul şi textul cer ca versetul în discuţiune să fie tradus aşa: «Drept aceea s’a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu.» Eu cred dimpotrivă că şi contextul şi textul cer ca versetul 9 să fie tradus aşa «Este dar o odihnă de Sabat, care aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu» (p. 289). Cornilescu susţine că în verset este vorba de „o odihnă cerească, care aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu, iar nicidecum de o odihnă pământească aici, într’o zi oarecare” (p. 290). Traducătorul mai precizează la finalul articolului că a fost conştient de modul în care interpretează adventiştii textul (deoarece a avut discuţii cu ei pe marginea lui) şi că a fost tentat să-l schimbe, dar în final a ajuns la concluzia că textul „nu trebue schimbat de dragul sau de frica unei învăţături” (p. 292).

[4] Pr. D. Mangâru, „Adaos la «Odihna creştinismului şi răspuns Domnului D. Cornilescu»”, NRB, nr. 22‒24, 15 feb.‒31 martie 1922, p. 404‒405. Autorul este de părere că „Sabatismos (sic), nu ar putea însemna altceva decât: odihnă, timp de odihnă, odihnire; în nici un caz nu poţi traduce: odihnă de Sabat” (p. 405).

[5] D. Cornilescu, „Adaos la un «adaos» şi răspuns la un «răspuns»”, NRB 4, nr. 9‒11, 1 aug.‒15 sept. 1922, p. 156‒157.

[6] Pr. Petru Chirică, „Condiţiuni la studiul de combatere al adventismului”, BOR 41, nr. 2 (50), nov. 1922, p. 114‒116. Autorul mai are două obiecţii în afară de cea deja pomenită. În opinia sa, Ef. 5:32 este tradus eronat, fiindcă înţelesul lui ar fi „taina aceasta (a căsătoriei) mare este; dar eu zic vouă, în Hristos şi în biserică”; „Căsătoria e o mare taină, dar numai cu o condiţie, să fie contractată în numele lui Hristos şi al Bisericii (p. 116). În final, Chirică respinge şi traducerea „ziua Domnului” (pentru kyriakē hēmera), el preferând „duminica”.

[7] R. A. Torrey, „Trebue să ţină creştinii sabatul?”, trad. de D. Cornilescu, NRB, ian.‒feb. 1920, p. 146‒148; continuare în NRB, martie 1920, p. 175‒178; A. I. Pollock, „Adventismul în faţa Scripturii”, NRB, iunie‒iulie 1920, p. 40‒42; NRB,aug.‒sept. 1920, p. 62‒64; NRB,16‒31 oct. 1920, p. 103; NRB, 1‒30 nov. 1920, p. 123‒124.

Anunțuri