Postările mele despre alegerile care vor avea loc duminica viitoare au atins cote de vizualizare neobişnuite pentru un blog cu rating modest, cum este al meu. Ele domină tot ce am scris în ultima lună, semn că între evanghelici există o număr important de cititori care au apetență pentru problemele din sfera politicii.

Title  Views
Cel puțin 10 motive pentru care ar trebui să-l votezi pe Victor Ponta președinte! 3,986
Cu grijă arzătoare. Apel către liderii religioși care citesc acest blog 2,175

 Totuși, nu-mi fac iluzii. Semnalele pe care le primesc din mediul evanghelic, căruia mă adresez, îmi dau impresia că acest spațiu este bântuit de o maladie cronică, pe care, cu un termen împrumutat de la Andrei Pleșu, o numesc „angelism”.

„Angelismul” este sindromul celor care consideră că au ajuns în stratosfera unei spiritualități atât de înalte, încât nu mai disting nimic din ceea ce se petrece printre muritorii de rând, trăitori în lumea reală. De pe amețitoarea boltă a stelelor fixe, unde își fac veacul suferinzii de „angelism”, peisajul politic se vede monolit. Nicio nuanță, nicio pată de culoare, nicio rază de lumină. Toată lumea zace în cel rău, o massa damnata bună pentru scrum. O astfel de lume nu merită niciun deranj. Cel mult, mai multe vreascuri pentru incendiul final.

Creștinii care suferă de „angelism”, deloc puțini, plutesc precum îngerii deasupra realităților cotidiene de care ne lovim noi, ceilalți. Nu apelează la serviciile medicale din sistemul de sănătate public, nu sunt puși în fața deciziei de a da sau nu mită la spital, nu se lovesc de birocrația din administrația locală, nu resimt apăsări în legătură cu nedreptățile din societate, nu intră în contact cu corupția aleșilor mici și mari, nu știu ce înseamnă să stai ore în șir la coadă ca să (nu) poți vota și au, uneori, impresia nedeslușită că sintagma „plagiat ministerial” este denumirea unei decorații primite de primul-ministru în funcție. În perioada alegerilor de orice fel, bolnavul de „angelism” n-ar accepta în ruptul capului să se „întineze” luând în mână ștampila și buletinul de vot.

Când totuși unii suferinzi de „angelism” binevoiesc să analizeze detașat, prin telescop, realitățile mundane în care este înglodată lumea, ei dau de principiu un vot de blam întregului peisaj social și politic. Când se organizează alegeri pentru funcția de președinte al statului, bolnavii de „angelism” îi evaluează pe candidați după criterii pe care eventual arhanghelul Mihail le-ar putea împlini. Dacă în turul al doilea sunt înscriși Victor Ponta și Klaus Iohannis, intransigența morală care subîntinde „angelismul” îi face pe locuitorii stratosferei să le dea ambilor candidați nota 4 la purtare, fiindcă „angelismul” exclude din principiu gradațiile, nuanțele, interogațiile, ierarhiile morale. Ori ești înger, cum sunt locuitorii stelelor fixe, ori ești demon, cum sunt spectrele gri din lumea sublunară, aflată la cheremul pasiunilor trecătoare și animată de deșertăciune și goană după vânt.

Deși „angelismul” este o afecțiune larg răspândită, am motive să cred că el se poate trata. Suferinzii de „angelism” au nevoie în primul rând de expunere la aerul curat și tare al unei dezbateri informate. Rahitismul civic și social provocat de „angelism” se poate vindeca prin expunerea la lumina puternică a mesajelor pe care le-au rostit Profeții Mari (Isaia, Ieremia, Ezechiel). Căci acești autori inspirați de Dumnezeu stau în mijlocul unei lumi decăzute, corupte și profund injuste, nu ca să-i pună vreascuri, ci fiindcă au misiunea de a-i vesti în permanență Cuvântul înnoitor și transformator al lui Dumnezeu. Însăși asprimea teribilă a propovăduirii lor decurge din refuzul lor de a se reconcilia cu idolatria și strâmbătățile care au luat prizoniere societățile ai căror membri se recunosc fără preget a fi.