5. „Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată”

Pentru cel care venea la Ierusalim era o mare ușurare să știe că cetatea este locul în care se face dreptate. Oamenii care nu aflau dreptate în sat la ei mai aveau speranța unui apel la judecata imparțială a regelui.

Pentru noi, cei care venim la Biserică, Regele și Judecătorul suprem rămâne Dumnezeu, de aceea este bine să ne amintim că în privința judecății Scriptura are de spus două lucruri fundamentale:

(1) Celor care socotesc că au obținut deja un pașaport irevocabil pentru cer și care sunt atât de siguri pe mântuirea lor, încât ajung să-și trăiască neglijent viața de credință, Isus le promite o judecată înfricoșătoare în Mat. 25.

(2) Celor care sunt profund tulburați cu privire la viața lor veșnică și care se văd pe ei săraci în duhul, Hristos le promite Împărăția Cerurilor. Celor care se văd nevrednici le promite că vor fi îndreptățiți. Parabola vameșului și a fariseului din Luca 18 este cea mai bună ilustrație a acestui fapt.

6. „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului”

Psalmistul este în mod evident preocupat de bunăstarea cetății pământești. Gândul său este îndreptat către centrul vieții sale spirituale. Și noi suntem chemați să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului pământesc, dar să nu pierdem din vedere că nu acesta este ținta pelerinajului nostru.

7. „Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești!”

Autorul se roagă pentru pacea și liniștea Ierusalimului fiindcă știe foarte bine că o cetate, oricât de bine întărită, este vulnerabilă în fața atacurilor din exterior. Ierusalimul pământesc era înconjurat de ziduri groase, însă adevărata lui sursă de protecție este Dumnezeu. „Dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte” (Ps. 127:1).

Ierusalimul ceresc despre care vorbește cartea Apocalipsa are și el porți și ziduri, însă acestea nu se închid niciodată (Ap. 21:25), fiindcă în cetate nu va mai fi noapte. Porțile nu mai sunt obstacole în calea unor posibili invadatori, ci căi de acces către oameni din toate națiunile.

8. „Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău”.

Psalmistul nu locuiește în Ierusalim, însă este solidar cu „frații și prietenii” lui din cetate. Ierusalimul pământesc le dă evreilor din vechime sentimentul identității naționale. Cetatea lui David îi înfrățește, le aduce aminte că, deși sunt împărțiți în seminții, au aceeași rădăcină. Din nefericire, în istoria sa de trei mii de ani, Ierusalimul pământesc a fost mult mai adesea măr al discordiei decât factor de pace și unitate. Au luptat pentru el musulmanii, creștini și evreii. Actualmente Ierusalimul continuă să fie divizat în cartiere religioase, iar jarul conflictului religios continuă să ardă mocnit.

Totuşi, Scriptura ne propune o viziune grandioasă cu privire la Ierusalim. Nu un Ierusalim dominat de o singură națiune, ci un Ierusalim spre care urcă toate națiunile, care este sursă de cunoaștere a Legii lui Dumnezeu și de pace.

2Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: ‘Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.’ Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. 4El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul (Is. 2:2-4).

Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă aceasta este o viziune a Ierusalimului pământesc sau, dimpotrivă, a Ierusalimului ceresc. Deocamdată ceea ce vedem este că interesul pentru Ierusalimul pământesc îi face pe oameni să-și ascută sulițele și săbiile, nu să le preschimbe în fiare de plug. Probabil că profetul are în minte un Ierusalim transfigurat, de tipul celui descris în penultimul capitol al cărții Apocalipsa.

(Va urma)