Prima parte a acestei postări AICI.

(2) Influența teologiei adventiste asupra evanghelicilor români

Dar imaginarul românului evanghelic este bântuit de Papa-Antihrist nu doar fiindcă cel dintâi se lupta, vicarial, cu Antihristul prin mijlocirea lui Martin Luther, ci și fiindcă metanarațiunea evanghelică este influențată în mod semnificativ de metanarațiunea adventistă.

Aici pot vorbi din experiența personală. În gimnaziu am participat la conferințele ținute de pastorul adventist Lucian Cristescu la Casa de Cultură din Botoșani. Erau un spectacol teologic și retoric cum niciun vorbitor local nu ar fi putut pune în scenă. Fascinat de țesătura teologică dispensaționalistă a prelegerilor, m-am înscris la niște cursuri prin corespondență. O membră a Bisericii Adventiste era poștașul care îmi aducea (săptămânal?) broșurile din care aflam ce reprezintă fiarele din Daniel, cine sunt cei doi martori din Apocalipsa, cum trebuie interpretate cele 1290 de zile din Daniel 12:11 etc.

Tot din acea perioadă am învățat că pe tiara papei scrie VICARIUS FILII DEI și am refăcut pe cont propriu, după exemplul dat de pastorul Lucian Cristescu, calculul în urma căruia rezulta că valoarea numerică a acestei secvențe latinești este nici mai mult, nici mai puțin decât 666! Iată dovada imbatabilă că papa era și este Antihristul!

Cu această descoperire epocală în buzunar, am plecat la școală într-un suflet, dornic să o avertizez pe singura mea colegă catolică, Francisca V. ‒ al cărei suflet voiam să-l smulg din focul iadului ‒ asupra caracterului malefic al papei Ioan Paul al II-lea. Aș fi prea blând cu mine dacă aș spune că Francisca, bună prietenă cu sora mea (au fost colege de bancă în tot gimnaziul) a fost descumpănită de savanta mea „demonstrație”. Cred că „oripilată” este termenul de care am nevoie. Mă întreb, nu fără jenă, dacă își mai aduce aminte de acest episod în care eram animat de un mare zel evanghelistic, dacă nu și de o pricepere teologică pe măsura lui.

(va urma)