Cu acest nou capitol descopăr că a traduce din ebraică nu e lucru de șagă. Stilul „economicos” și sacadat al originalului îmi creează dificultăți. E greu de găsit ritmul optim în românește. Mai ales că nu vreau să „înfloresc” prea tare traducerea, cum face Cornilescu.

Mai jos o versiune de lucru. După ce o las la „murat” o vreme voi reveni cu modificări. Nu m-am uitat încă peste alte traduceri în limba română (altele decât Cornilescu), pentru a vedea ce poate fi „reciclat” din ele.

Le reamintesc cititorilor că textul acestei traduceri este sub copyright și că nu poate fi difuzat fără permisiunea autorului (adică a mea).

Dacă aveți comentarii, le primesc cu drag.

***

1Un om din casa lui Levi a mers și a luat [de nevastă] pe o fiică a lui Levi. 2Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Și, fiindcă a văzut că era chipeș, l-a ascuns vreme de trei luni. 3Iar când n-a mai putut să-l țină ascuns, a făcut pentru el un coş de papură, pe care l-a uns cu catran și cu smoală, a așezat pruncul în coș și l-a pus între trestii, lângă malul Râului. 4Iar sora lui se ținea prin preajmă, ca să afle ce are să se întâmple.

5Fiica lui Faraon s-a coborât să se scalde în Râu, iar slujnicele ei se plimbau pe malul Râului. De îndată ce a văzut coșul între trestii, a trimis o sclavă să-l aducă. 6Când l-a deschis, a dat cu ochii de copil: era un băiețel care plângea! Și i s-a făcut milă de el și a spus: „Este dintre copiii evreilor.” 7Și sora lui a spus fiicei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o femeie-doică dintre evreice ca să ți-l alăpteze pe copil?” 8Fiica lui Faraon i-a răspuns: „Du-te!” Și fata a mers și a chemat pe mama copilului. 9Fiica lui Faraon i-a spus: „Ia acest copil și alăptează-mi-l, iar eu îți voi da simbrie.” Așa că femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Când copilul s-a făcut mare, l-a adus la fiica lui Faraon; și el i-a fost fiu. Și aceasta i-a pus numele „Moise”, zicând: „Fiindcă l-am scos din apă.”

11Și a fost așa: în zilele acelea, când Moise s-a făcut mare, a ieșit la frații lui și a văzut muncile lor silnice; a văzut cum un egiptean lovea pe un evreu, dintre frații lui. 12S-a uitat într-o parte și-n alta, a văzut că nu este nimeni, a lovit [de moarte] pe egiptean și l-a ascuns în nisip.

13A ieșit și a doua zi; și iată că doi evrei erau prinși într-o încăierare. A spus celui vinovat: „Pentru ce-l lovești pe aproapele tău?” 14Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum l-ai ucis pe egiptean?” Moise s-a înspăimântat și și-a spus [în sinea lui]: „Negreșit, faptul este cunoscut!”

15Faraon a auzit [și el] de lucrul acesta și căuta să-l ucidă pe Moise. Dar Moise a fugit de la fața lui Faraon și s-a așezat în ținutul Midianului. Și a șezut lângă o fântână. 16Preotul Midianului avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor, 17însă niște păstori au venit și le-au izgonit. Atunci Moise s-a sculat, le-a venit în ajutor și le-a adăpat turma.

18Și când s-au întors la Reuel, tatăl lor, el le-a întrebat: „Cum de ce ați venit atât de repede astăzi?” 19Ele i-au răspuns: „Un egiptean ne-a izbăvit din mâna păstorilor; ba încă ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20El le-a întrebat pe fete: „Și unde este? De ce l-ați lăsat pe om [acolo]? Chemați-l să mănânce!”

21Moise s-a învoit să locuiască la omul [acela]. Și el i-a dat lui Moise pe Țipora, fiica lui. 22Ea a născut un fiu și el i-a pus numele Gherșom, căci zicea: „Sunt pribeag într-un pământ străin”.

23Și a fost așa: după acele zile multe a murit regele Egiptului și fiii lui Israel suspinau din pricina robiei și strigau, iar țipătul lor, pricinuit de robie, s-a suit până la Dumnezeu. 24Și Dumnezeu a auzit geamătul lor și Dumnezeu și-a adus aminte de legământul lui cu Avraam, Isaac și Iacov. 25Și Dumnezeu a privit către fiii lui Israel și Dumnezeu a luat seama.

Anunțuri