E gata și traducerea celui de-al patrulea capitol. Am încercat să segmentez textul după unități logice, însă voi reveni asupra lor în lumina împărțirii propuse de Biblia Hebraica.

Lucrând asupra acestui capitol am realizat încă o dată că Septuaginta nu e de lepădat și că uneori păstrează lecțiuni mai bune decât textul masoretic.

De pildă, mi s-a părut straniu versetul 4:31: „Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.” Nu prea e logică succesiunea de acțiuni. De ce să spui mai întâi că poporul a crezut și apoi să introduci ideea că „au auzit”, de parcă ar fi ceva nou?

Mi-am spus: să vedem ce zice Septuaginta. În această traducere găsim „s-a bucurat” în loc de „au auzit”. Din perspectiva textului consonantic evreiesc, explicația e simplă: la început au fost consoanele yśmḥw (וַיִּשְׂמְחוּ = καὶ ἐχάρη) „și s-au bucurat”. Un scrib neatent a transformat acest verb în yšm‘w „au auzit”, pe care îl întâlnim acum în textul masoretic.

***

1Și Moise a răspuns și a spus: „[Dar] dacă nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor spune: «Nu ți s-a arătat Domnul»?” 2Și Domnul i-a spus: „Ce ai în mână”? „Un toiag”, a răspuns el. 3Și [Domnul] i-a spus: „Aruncă-l la pământ!”. Și l-a aruncat la pământ și s-a prefăcut în șarpe, încât Moise fugea din fața lui. 4Și Domnul i-a spus lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă!”. Și [Moise] a întins mâna și l-a înșfăcat, și s-a făcut toiag în mâna lui.

5„Pentru ca ei să creadă că ți s-a arătat ție Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.”

6Și Domnul i-a mai spus: „Vâră-ți mâna în sân!” Și [Moise] și-a vârât mâna în sân și când a scos-o, iată că mâna i se făcuse leproasă, ca zăpada. 7Și i-a spus: „Vâră-ți iarăși mâna în sân” Și [Moise] a vârât din nou mâna în sân și a scos-o din sân și iată, se făcuse [la loc] cum îi era trupul.

8„Deci dacă nu te vor crede și nu vor asculta glasul celui dintâi semn, vor asculta glasul semnului de pe urmă. 9Iar dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta glasul tău, să iei din apa Râului și să o verși pe uscat; și apa pe care ai luat-o din Râu se va preface în sânge, pe uscat.”

10Și a spus Moise Domnului: „Doamne, nu sunt un om [meșter] la vorbă, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbești robului Tău, căci îmi sunt graiul și limba împleticite.” 11Și Domnul i-a răspuns: „Cine a făcut omului gură? Sau cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Și acum du-te și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești!” 13Moise a răspuns: „Rogu-te, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți!”

14Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise și [Domnul] i-a vorbit: „Oare nu este Aaron, levitul, fratele tău? Știu că el este meșter la vorbă. Ci iată-l, iese în întâmpinarea ta și când te va vedea se va bucura în inima lui. 15Să grăiești către el și să-i pui cuvintele [acestea] în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va grăi în locul tău către popor și va fi așa: el îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el [ca] Dumnezeu. 17Și să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

18Și Moise s-a dus înapoi la Ieter, socrul său, și i-a spus: „Rogu-te, [îngăduie-mi] să plec, să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt și să văd dacă mai sunt în viață.” Și Iitro i-a spus lui Moise: „Mergi în pace!”

19Domnul a grăit către Moise în Midian: „Du-te înapoi în Egipt, căci au murit toți oamenii care căutau [să-ți ia] viața.” 20Și Moise a luat pe femeia lui și pe fiii lui și i-a suit pe măgar și s-a întors în pământul Egiptului. Și Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mână.

21Și Domnul a grăit către Moise: „Când vei ajunge iarăși în Egipt, vezi să faci în fața lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta. Dar Eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa poporul să plece. 22Și vei spune lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Am grăit către tine: ‘Dă voie fiului meu să plece, ca să-mi slujească’. Dar tu n-ai vrut să-i dai voie. Iată, voi ucide pe fiul tău, întâiul tău născut!»”

24Și a fost așa: pe drum, la locul de poposire, Domnul i-a ieșit în întâmpinare și a căutat să-l omoare. 25Țipora a luat o cremene, a tăiat prepuțul fiului ei, l-a atins de picioarele lui și a spus: „Negreșit, tu ești pentru mine un soț-de-sânge!” 26Și [Domnul] l-a lăsat. Atunci ea a spus: „Soț-de-sânge!”, din pricina tăierii împrejur.

27Domnul i-a vorbit lui Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise, în pustiu”. Și a mers și l-a întâlnit pe muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28Moise i-a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele cu care îl trimisese Domnul și toate semnele pe care i le poruncise [să le facă]. 29Moise și Aaron au mers și au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Și Aaron a rostit toate cuvintele pe care le grăise Domnul către Moise și a făcut semnele în văzul poporului. 31Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.