Văd că interesul pentru traducerea „de încercare” pe care o public pe blog suscită un interes neașteptat de mare. Precizez că prin acest proiect nu mi-am propus să subminez versiunea folosită de „establishmentul” evanghelic.

Evanghelicii au nevoie în această etapă nu de o versiune nouă tradusă de la zero, ci de o revizuire atentă a lui Cornilescu, potrivit principiului următor: păstrăm cât de mult se poate din textul lui, pe care îl așezăm riguros pe textul din ediția Biblia Hebraica Stuttgartensia.

Ce încerc eu aici e altceva. E o „luptă corp la corp” cu textul ebraic și cu nuanțele lui. Dacă am reușit să-i intrig pe cititori și să-i scot nițeluș din peisajul cu care sunt obișnuiți, mă consider mulțumit. Mi-am propus să traduc textul în așa fel, încât să nu obscurizez faptul că el a fost scris în antichitate. Versiunile care modernizează excesiv ajung ridicole.

Am încercat să păstrez pe alocuri nuanțele din ebraică. De pildă, în 5:21, textul ebraic spune, tradus literal, „ați făcut ca mirosul nostru să duhnească”. Am încercat o soluție de compromis: „am ajuns să duhnim”. Probabil sensul acestei metafore „olfactive” se mai tocise, de aceea unele traduceri renunță complet la această imagine și zic „am ajuns urâți, detestați etc.”

Mai jos textul.

***

1După aceea Moise și Aaron au mers și au grăit către Faraon: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să țină un praznic pentru mine în pustiu»”. 2Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe Domnul și nici pe Israel nu-l voi lăsa să plece!” 3Ei au spus: „Dumnezeul evreilor ne-a ieșit înainte. Îngăduie, te rugăm, [să ne ducem] cale de trei zile în pustiu pentru a aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu molimă sau cu sabie.” 4Regele Egiptului le-a răspuns: „Moise și Aaron, de ce abateți pe popor de la muncile lui? Mergeți la salahoriile voastre!” 5Și a mai zis Faraon: „Iată, acum poporul țării s-a înmulțit și voi vreți să-l opriți de la salahoriile lor!”

6În aceeași zi Faraon a poruncit vătafilor și ispravnicilor, zicând: 7„Nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte. Să meargă și să-și adune [singuri] paie. 8Dar să cereți de la ei numărul de cărămizi pe care l-au făcut mai înainte; să nu-l micșorați, căci sunt niște trântori. De aceea strigă zicând: «Lasă-ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru.» 9Îngreunați munca oamenilor, ca să aibă ce lucra! Și să nu mai ia seama la cuvinte de amăgire!”

10Vătafii poporului și ispravnicii au ieșit și au spus poporului, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. 11Mergeți voi înșivă și adunați paie de pe unde le veți găsiți, căci nu vi se va scădea nimic din munca voastră.»” 12Și poporul s-a răspândit prin tot ținutul Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13Și vătafii îi zoreau, zicând: „Împliniți muncile, sarcina de zi cu zi, ca atunci când erau paie!” 14Și ispravnicii fiilor lui Israel care fuseseră puși peste ei de vătafii lui Faraon erau bătuți și certați: „De ce nu ați împlinit ca mai înainte sarcina facerii de cărămizi, atât ieri, cât și astăzi?”

15Ispravnicii fiilor lui Israel au mers și s-au plâns înaintea lui Faraon, zicând: „De ce faci una ca asta robilor tăi? 16Nu li se mai dau paie robilor tăi, iar cu privire la cărămizi ni se spune: «Faceți-le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este [scos] vinovat!” 17Dar el a spus: „Trântori! Trântori sunteți! De aceea ziceți: «Să mergem să aducem jertfe Domnului.» 18Și acum mergeți la lucru! Paie nu vi se vor [mai] da, însă veți face numărul de cărămizi [cerut]!

19Și ispravnicii fiilor lui Israel s-au văzut la ananghie, când li s-a spus: „Să nu scădeți nimic din [numărul] cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” 20Și au dat peste Moise și Aaron, care se ațineau să-i întâlnească, pe când ieșeau ei de la Faraon. 21Și le-au spus: „Domnul să privească asupra voastră și să judece, căci din pricina voastră am ajuns să duhnim în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor lui, încât ați pus o sabie în mâna lor, ca să ne ucidă”. 22Moise s-a întors către Domnul și a spus: „Doamne, de ce ai adus nenorocirea aceasta asupra acestui popor? De ce m-ai trimis? 23Căci, de când am venit la Faraon ca să vorbesc în numele Tău, a adus nenorocirea asupra acestui popor și de izbăvit n-ai izbăvit pe poporul Tău.”