Am ajuns la Exod 8. Acesta este ultimul capitol din seria pe care mi-am propus-o. Va trebui să iau o pauză de tradus, fiindcă viața nu este numai buchiseală pe cărți și biblioteci. La finalul săptămânii viitoare voi fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, la Arad, pentru o prelegere pe tema „Biblia la români”. Apoi revin la București și încep cursurile și munca de administrație. (P.S. Eventual, cititorii care doresc ca această traducere să meargă mai departe pot iniția o petiție la nivel național prin care să solicite conducerii ITP un sabatic pentru traducător.🙂 )

Capitolul 8 are câteva dificultăți pe care le-am semnalat în note (acestea urmând să fie definitivate în perioada următoare). Mi-am permis formulări mai „dinamice” acolo unde literalismul ar fi păgubos. De pildă, am zis „muștele au năvălit roiuri-roiuri” în loc de „a venit muscă grea”, cum zice originalul. Interesant e literalismul Vulgatei: venit musca gravissima. Mi se pare că adj. kāḇēd din ebraică are sensul de ‘abundent’ (cf. Septuaginta πλῆθος ‘mulțime’), dar trimite și la „greul situației” create de muște.

Uitându-mă la versiunea Galacation-Radu nu mi-am putut reține un zâmbet. Ba chiar două. Zice traducătorul în Exod 8:11 că „Faraon și-a lăsat inima grea”. Iar în 8:23 Moise zice „ne vom înfunda cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe Domnului”.🙂

***

1Domnul a grăit către Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți mâna cu toiagul tău asupra râurilor, asupra canalelor și asupra ochiurilor de apă și adu broaștele peste pământul Egiptului. 2Și Aaron și-a întins mâna asupra apelor Egiptului și broaștele s-au suit și au acoperit pământul Egiptului. 3Și vrăjitorii au făcut întocmai cu descântecele lor și au adus broaște peste pământul Egiptului.

4Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a spus: „Rugați-vă Domnului să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu și voi da drumul poporului ca să aducă jertfe Domnului.” 5Și Moise a grăit către Faraon: „Binevoiește, rogu-te! Pe când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, astfel încât broaștele să fie nimicite de la tine și din casele tale și să rămână numai în Râu?” 6[Faraon] a răspuns: „Mâine!” Iar [Moise] a răspuns: „După cuvântul tău, ca să cunoști că nu este nimeni asemenea Domnului Dumnezeului nostru. 7Și broaștele se vor îndepărta de la tine și din casele tale și de la slujitorii tăi și de la poporul tău; și vor rămâne numai în Râu.”

8Moise și Aaron au ieșit de la Faraon; și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese peste Faraon. 9Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și au murit broaștele din case, din curți și din ogoare. 10Și le-au strâns grămezi, iar ținutul s-a umplut de duhoarea lor. 11Și Faraon a văzut că are răgaz, și-a împietrit inima și nu le-a dat ascultare, precum spusese Domnul. 12Și Domnul a grăit către Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, ca să se prefacă în țânțari, pe tot cuprinsul Egiptului. 13Şi au făcut astfel: Aaron a întins mâna cu toiagul său şi a lovit ţărâna pământului şi au năvălit ţânţari peste oameni şi peste vite; toată ţărâna pământului s-a prefăcut în ţânţari, pe tot cuprinsul Egiptului.

14Şi vrăjitorii au făcut întocmai cu descântecele lor, ca să scoată țânțari, dar n-au izbutit; și țânțarii erau pe oameni și pe vite. 15Și vrăjitorii i-au spus lui Faraon: „Este degetul lui Dumnezeu!” Și s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu le-a dat ascultare, după cum grăise Domnul.

16Și Domnul a grăit către Moise: „Scoată-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraon! Iată, iese la apă, și să-i spui: «Așa grăiește Domnul: ‘Sloboade pe poporul Meu să-mi slujească!’ 17Iar de nu vei slobozi pe poporul Meu, iată voi slobozi asupra ta și asupra robilor tăi și asupra poporului tău și în casele tale [roiuri de] muște; și se vor umple casele egiptenilor de muște, precum și țărâna pe care vor sta. 18Şi voi deosebi în ziua aceea ținutul Goșenului, în care locuiește poporul Meu, încât acolo nu vor fi muște, ca să cunoști că Eu sunt Domnul în mijlocul ținutului [acestuia]. 19Și voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău; mâine va fi semnul acesta.

20Şi Domnul a făcut întocmai; şi muștele au năvălit roiuri-roiuri în casa lui Faraon și în casele slujitorilor săi; și în tot ținutul Egiptului pământul a fost sub prăpăd de pe urma muștelor. 21Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a spus: „Mergeți și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară!” 22Și Moise a spus: „Nu este îngăduit să facem așa ceva. Căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru ceea ce este o urâciune pentru egipteni. Iată, dacă jertfim ce este o urâciune în ochii egiptenilor, nu ne vor ucide cu pietre? 23Cale de trei zile vom merge în pustiu și vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru după cum ne va spune. 24Și Faraon a spus: „Eu vă voi da drumul, ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu mergeți foarte departe; rugați-vă pentru mine.” 25Și Moise a răspuns: „Iată, eu ies de la tine și mă voi ruga Domnului ca muștele să se îndepărteze de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul lui mâine. Numai să nu se poarte iarăși Faraon cu viclenie și să nu lase pe popor să aducă jertfe Domnului!”

26Și Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 27Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul lui; nu a mai rămas niciuna. 28Dar Faraon și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat pe popor să plece.