Lecturând astăzi Geneza 3, m-am întrebat care este metoda de traducerea cea mai bună și cum poți să ții „calea de mijloc” între literalismul păgubos și traducerea liberă prea îndrăzneață.

Supun atenției dvs. un verset bine cunoscut, care în Cornilescu sună astfel:

Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

iar în NTR sună așa:

După ce l-a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Retradus literal, versetul ar spune:

Şi l-a izgonit pe om şi a aşezat la răsărit de grădina Edenului heruvimii şi flacără de sabie rotitoare ca să păzească calea către pomul vieţii.

Cornilescu traduce liber versetul și îi pune pe heruvimi să învârtă sabia, ceea ce probabil este corect. Numai că autorul Genezei a preferat să despartă cele două elemente și în traducere aș păstra acest aspect.

Dar cum să zici în loc de „flacără de sabie rotitoare”, formulare prea literalistă?

Fiindcă „sabie” este articulat în ebraică, ai putea pune „sabie” la început: „sabia de vâlvătaie rotitoare” sau „sabia învăpăiată rotitoare”.

Dacă vrei să păstrezi topica din ebraică, adică să începi cu „flacăra”, poți spune: „flacăra unei săbii rotitoare” sau „văpaia sabiei învârtejite”.

M-am uitat în versiunea Galaction și am văzut că „vârtejul” a dispărut. Așadar, au rămas doar „heruvimi cu sabie de flacără”.

Precizez că „heruvimi” e articulat în ebraică și că ar trebui să spunem: „heruvimii”, adică acele ființe care au rol de sentinele. De notat că și perdeaua lăcașului era brodată cu heruvimi, pentru a aduce probabil aminte de faptul că drumul spre Dumnezeu este blocat și că numai în condiții speciale se poate intra la El.