În volumul de scrisori pe care l-am publicat anul trecut se face referire la un incident extrem de interesant: decizia guvernului de a bloca accesul Societății Biblice Britanice în satele românești (vezi AICI). Până astăzi am căutat fără succes o confirmare a informațiilor din scrisoarea lui J.W. Wiles (reprezentantul SBB la Belgrad). Ajunsesem chiar să mă întreb dacă mărturia lui Wiles n-ar trebui luată cu rezerve, până la confirmări suplimentare.

Printr-o conjunctură extrem de fericită, am reușit să găsesc o confirmare, prin intermediul unei cunoștințe care m-a ajutat în mai multe rânduri să obțin materiale greu accesibile. Ferice de omul căruia Dumnezeu îi scoate în cale ajutor la vremea potrivită!

Articolul are meritul că întărește scrisoarea din arhiva SBB și confirmă integritatea celor raportate de James Wiles la Londra. Ce păcat că Wiles, care cunoștea mult mai mult despre dedesubturile acestei afaceri, nu a lăsat posterității detalii suplimentare!

Arhimandritul Scriban, care l-a cunoscut pe Cornilescu foarte bine, pledează energic pentru ridicarea restricțiilor. Autorul pare să considere că astfel de piedici în calea Bibliei sunt puse de „duhul francmasonic”. Din păcate, nu sunt convins că în spatele acestei acțiuni se afla Argetoianu (francmason declarat, după cum vă puteți convinge dacă îi veți citi memoriile). Din păcate (pentru ei), în spatele măsurii se află ostilitatea unor ierarhi ortodocși față de Societatea Biblică Britanică și versiunea Cornilescu.

Dacă bine îmi aduc aminte, în 1933 la putere se afla guvernul Vaida-Voievod. Anul trecut am citit cu atenție memoriile lui Argetoianu pe anul 1933, tocmai pentru a-mi face o imagine despre atmosfera din perioada în care s-a dat edictul guvernamental împotriva Bibliei. O asemenea măsură, într-o țară creștină (!), face parte dintr-o antologie a rușinii care încă nu s-a scris. Să nu uităm, suntem în minunata perioadă interbelică. La finalul aceluiași an avea să fie asasinat I.G. Duca, marcând intrarea României în zodia „Demonii”.

Să vedem mai jos prima parte a articolului.

***

În țara noastră, se petrec atâtea lucruri ciudate, că nu știi de care să te miri mai întâi. Pe de o parte, ai zice că umblăm să ne însușim metodele luminoase ale vieții din Apus, că dorim să ne scuturăm de năravurile turcești ale omului care nu altă cârmă în viață decât chefurile și trăsnelile care-l cuprind din când în când; pe de altă parte, însă vezi că nici gând nu este de primit felul de lucru al civilizațiunilor apusene, ci că o luăm razna, pe unde nici tu te gândești. Teoretic, ne mărturisim către cutare principii; practică, călcăm sălbatec peste ele. Odată uităm de toată atingerea noastră cu Apusul și o luăm tihui peste dealuri și coclauri.

Mă crucesc de o știre pe care am primit-o astăzi și care îndreptățește toate mirările mele de mai sus. În adevăr, să nu fie uimitor că la noi se pun piedeci pătrunderii Bibliei în sânul poporului nostru? Cum? Sunt slobode de a pătrunde tipărituri nerușinate, pline de cugetările cele mai porcoase, precum este revista „Râsul”, dar am ajuns să ne speriem că Biblia pătrunde prin satele noastre?

Dar dau-s’a o asemenea poruncă? Este lucrul acesta adevărat?

Apoi este. Societatea Biblică Britanică dela noi a primit înștiințarea că vânzătorii ei sunt îngăduiți să poate (sic!) răzbate cu gențile pline de Biblii prin toate orașele noastre, dar nu au voie la țară. Sunt 2 luni de când această poruncă a fost dată dela Ministerul trebilor dinăuntru.

Dar oare pe cine supără Biblia?

De! L-o fi supărând pe kir Argetoianu, că s’a mărturisit om acru către lucrurile credinței; dar nu e el la putere. Acum avem alți bărbați, care sunt pentru ridicarea satelor, pentru trezirea țărănimii la o gândire mai luminată și la un soi de viață mai spălat.

Apoi acestei țărănimi să-i fie vătămătoare Biblia? Cum se face că o asemenea poruncă se dă tocmai în vremea când cârma țării se află în mâna prietenilor țărănimii?

Să fie din prietenie către țărănime că se caută ținerea ei departe de Biblie?

Dar care este cel ce va îndrăzni să spuie că țărănimea va fi păgubită prin cetirea Bibliei? Vai de mine! Nici nu e gând!

Atunci înseamnă că, nu din grijă către țărănime s’a dat o asemenea poruncă, ci din ură către Biblie.

Și cine este cel ce are față de Biblie o asemenea simțire? Fără îndoială numai cei mânați de duhul d-lui Argetoianu. Dar e de mirare cum oamenii mânați de un asemenea duh se pot afla și într’o tabără politică a țării care nu mai este cea a d-lui Argetoianu.

Aici e partea de mirare și aceasta înseamnă că duhul francmasonic răzbește și mai departe, unde nu te aștepți, chiar între acei care ar trebui să se bucure când văd cartea Sfântă pătrunzând în sânul țărănimii noastre.

(Va urma)