Am parcurs astăzi capitolul 1 din Evrei.

Parcurgând cu atenție textul am găsit la Cornilescu o condiționare hristologică în v. 9. Prin folosirea Vocativului în traducere, Cornilescu sugerează că „Dumnezeule” se referă la Hristos. Totuși, vocativul se referă cel mai natural la Dumnezeu-Tatăl, nu la Fiul. Nu am studiat istoria receptării acestui verset, dar aș fi curios să aflu dacă acest verset a fost vreodată folosit în dezbateri hristologice ca „verset-dovadă” al divinității lui Isus. Înclin să cred că nu, dar să nu anticipăm.

Mai jos este traducerea revizuită. Veți observa schimbarea de topică la fragmentele poetice.

Pentru a pune în evidență citatele din VT, am ales să le scriu cu italice.

Asemenea unei nunți, o revizuire nu poate mulțumi pe toată lumea. 🙂

***

1După ce în multe rânduri şi în multe feluri le-a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, 2la sfîrşitul acestor zile, Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut veacurile.

3El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui,

care le ţine pe toate prin Cuvântul puterii Sale,

după ce a făcut curăţirea păcatelor,

a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

4ajungînd cu atât mai bun decât îngerii,

cu cât a moştenit un Nume mai ales decât al lor.

5Căci căruia dintre îngeri i-a spus [Dumnezeu] vreodată:

„Tu eşti Fiul Meu,

astăzi Te-am născut.”?

Şi iarăşi:

„Eu Îi voi fi Tată

şi El Îmi va fi Fiu.”?

6Şi iarăși, când aduce în lume pe Cel Întâi-născut, zice:

„Să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!”

7Şi dacă despre îngeri zice:

„El face pe îngerii Săi vârtejuri de vânt

şi pe slujitorii săi, flacără de foc”,

8despre Fiul [zice]:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci;

toiag de dreptate este toiagul domniei Tale.

9Iubit-ai dreptatea şi urât-ai nelegiuirea.

De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău,

cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarăşii Tăi.”

10Şi:

,,La început, Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat

şi lucrarea mâinilor Tale sunt cerurile.

11Ele vor pieri, dar Tu rămâi;

toate ca o haină se vor învechi;

12Ca pe o manta le vei înfășura

ca o haină se vor preschimba,

dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

13Şi căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată:

„Şezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmaşii Tăi scăunel sub picioarele Tale!”?

14Nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise în slujba celor care vor moşteni mântuirea?