Cititorii vor fi observat tăcerile mele adânci din ultima perioadă. Caza lor nu este greu de ghicit: „muncă”. Cum s-ar spune, noi muncim, nu bloguim.🙂

Pregătesc acum pe apucate o lucrare pentru o conferință care va avea loc în mai la Leuven și încerc să mă lămuresc asupra unei chichițe filologice din Noul Testament de la Bălgrad, această ediție care mă intrigă peste poate (ca să nu zic chiar că mă „scoate la hat” sau „din minți”).

Expresia care îmi dă de furcă se găsește în Predoslovia epistolei „2 Tesaloniceni”. Nu intru în detalii deocamdată. Poate am să fac cândva o postare specială.

Cert este că din ananghie am fost scos de un tânăr, dar iscusit filolog ieșean, Iosif Camară, care mi-a deschis o pistă pe care, urmând-o, socot că voi ieși din impas.

Pista trece și prin Gramatica limbii române vechi (1521-1780), a prof. Constantin Frâncu. Răsfoind astăzi prin ea dincolo de subiectul pe care îl analizez, mi-a căzut sub ochi o afirmație pe care o face autorul la p. 368:

„4.8.9.2. Foarte rar și numai în traducerile din slavă de la începutul perioadei apar complemente de relație cu în și spre: „zicea că nece în legea jidovilor, nece în bisērecă, nece spre împăratul n-au greșit” (NT, 168r).”

Citatul luat ca exemplu de C. Frâncu provine din Faptele Apostolilor, 25:8, Noul Testament de la Bălgrad.

Bon! Dar noi știm că NT de la Bălgrad traduce uneori și după latineasca lui Beza ori după Vulgata.

Același verset arată astfel în ediția Beza:

beza1

Dacă s-ar dovedi că versiunea slavă (Ostrog?) traduce diferențial prepoziția, atunci am avea un argument că într-adevăr prof. Frâncu are dreptate.