S-a încheiat a cincea conferință RefoRC dedicată Reformei și efectelor pe care aceasta le-a generat. Peste 85 de cercetători au prezentat referate pe subiecte dintre cele mai diverse, de la priviri de ansamblu asupra unei regiuni sau perioade istorice, la subtile chichițe de teologie sau filologie, într-un maraton gestionat cu multă priceperea de către micul grup de organizatori de la Facultatea de Teologie a KU Leuven.

Lucrarea mea a fost programată astăzi, în cadrul unui „panel” dedicat teologiei reformate. Din lucrarea prezentată înainte de mine am aflat câte ceva despre concepțiile lui Calvin cu privire la Cina Domnului. Am articolul în format tipărit și sper să-l pot digera în timpul călătoriei cu avionul, fiindcă autorul lui m-a convins că ce știm noi din cultura teologică generală echivalează adesea cu o caricatură.

Fiindcă am ajuns la sediul Facultății de Teologie cu un sfert de oră mai devreme, am putut povesti câteva minute cu moderatorul sesiunii mele, prof. Peter Opitz, eminent specialist în istoria Reformei.

-Ai predat zece ani la Institutul Teologic Penticostal?, întreabă el, nu fără o doză de surprindere.
-Da, zic, am predat și predau în continuare.
-Am și eu rude în România, adaugă prof. Opitz.
-În Transilvania? Apoi completez cu o undă de mândrie: Știți poate că noul nostru președinte este etnic german. Luteran!…
-Nu, zice prof. Optiz. Nu în Transilvania am rude. Ci la Mangalia…

Am făcut ochii mari. Nu întâlnesc în fiecare zi elvețieni cu rude la Mangalia. Apoi s-a dezlegat misterul. Înrudirea lui cu România se face prin intermediul fostului meu profesor de NT, O. L., care acum locuiește în Elveția.

Înainte de a începe să-mi prezint lucrarea le spun „tongue-in-cheek” celor din sală că, fiind biblist de formație, nu specialist în istoria Reformei, mă simt asemenea lui Daniel în groapa cu lei și că sper să mai fiu în viață la finalul prezentării. Sala râde, cum râde și când ajung la câteva citate în care Calvin critică pompos interpretările comentatorilor din perioada patristică. La final, precum biblicul Daniel, sunt izbăvit de întrebări grele, fiindcă subiectul pe care l-am expus este destul de exotic pentru aria cercetătorilor care audiază lucrarea. Prof. Opitz pare mulțumit de prezentare și îmi recomandă să încerc să obțin un „grant de transport” pentru conferința de la Wittenberg, din mai 2017. Ar fi împlinirea unui vis vechi să ajung și în cetatea lui Luther. Rămâne să vedem ce se va alege de el. Următoarea conferință RefoRC (cea din 2016) va avea loc la Copenhaga. Nu știu dacă voi reuși să mă mobilizez și pentru aceasta (căci, dacă nu mă înșală cultura generală, Danemarca este mai scumpă decât Belgia).

Ieri am vizitat și celebra bibliotecă a Facultății de Teologie; cele 1,2 milioane de cărți pe care le deține o recomandă drept una dintre cele mai importante centre de acest fel din întreaga Belgie. Tot ieri, în timpul expoziției cu Biblii din incinta bibliotecii, prof. Wim François îmi dă o veste bună: volumul cu lucrări de la colocviul „Biblie și Reformă” (organizat în 2012) a intrat în linie dreaptă, după terminarea celei de a doua proceduri de evaluare. „Evaluatorii seriei a avut obiecții la niște articole pe care aș dori totuși să le includem în volumul conferinței. Lucrarea ta a trecut fără probleme”, îmi dă el asigurări.

Așadar, în vreme ce pe la noi volumele conferințelor se publică uneori (în mod cu totul aberant!) înainte de susținerea referatelor (căci la acesta se reduce, vezi bine, „puterea de a fi altfel”), în Europa lucrările sunt verificate la sânge, iar volumele colective apar după cel puțin de doi ani de lucru minuțios. În vreme ce tomurile românești includ tot soiul de „murături” (referate a căror principală calitate este că există), în lumea normală europeană se publică acele lucrări care împing mai departe frontierele cercetării.

În încheierea conversației prof. François mă întreabă glumeț ce mai e nou în România. Din răspunsul meu își dă seama că problema e „serioasă”: „Avem un președinte nou, un neamț, spun eu, și asta e foarte bine. Dar nu am reușit încă să scăpăm de plagiatorul care este în funcția de prim-ministru”.

Înainte să pun punct acestei „file” de jurnal, să nu uit de două chestiuni importante. În cadrul conferinței a fost prezentat atât ultimul număr din The Journal of Early Modern Christianity, cât și expoziția online Rare Reformation Relics.

Anunțuri