Citesc din când în când mici fragmente dintr-o ediție bilingvă (greacă-engleză) a Catehezelor lui Chiril și nu pot să nu observ cât de mult s-a schimbat practica botezului de-a lungul secolelor. Aud uneori cunoscuți din alte confesiuni spunând: „Noi (spre deosebire de voi) am fost fideli tradiției; am primit și am transmis învățătura așa cum ni s-a dat. Biserica noastră a fost mereu egală cu sine, păstrând în chip neștirbit ceea ce au transmis Părinții”.

Citind cum se făcea botezul în primele secole, mă întreb cât de mult s-ar regăsi un Chiril în felul cum este oficiat astăzi botezul, mai ales din perspectiva renunțării publice la Satan.

Pe vremuri, linia care despărțea Biserica de Lume era clar demarcată. Astăzi, când România e creștină în statistici și recensăminte, poți vedea parlamentari ziși creștini care nu s-au lepădat de demonul corupției și al minciunii și pe care obraze bisericești zise creștine le girează public la vot!

Evident, dacă nu i-ai catehizat la vreme pe domnii parlamentari, în maniera propusă de Chiril al Ierusalimului, poți mai apoi să torni asupra lor toate butoaie cu mir de la Sfântul Mormânt (cazul Șova): dracul corupției care s-a încuibat în ei tot nu va ieși, decât cu aghiazmă de la DNA.

But nevertheless thou art bidden to say, with arm outstretched towards him as though he were present, “I renounce thee, Satan.” I wish also to say wherefore ye stand facing to the West; for it is necessary. Since the West is the region of sensible darkness, and he being darkness has his dominion also in darkness, therefore, looking with a symbolical meaning towards the West, ye renounce that dark and gloomy potentate. What then did each of you stand up and say? “I renounce thee, Satan,”—thou wicked and most cruel tyrant! meaning, “I fear thy might no longer; for that Christ hath overthrown, having partaken with me of flesh and blood, that through these He might by death destroy death, that I might not be made subject to bondage for ever.” “I renounce thee,”—thou crafty and most subtle serpent. “I renounce thee,”—plotter as thou art, who under the guise of friendship didst contrive all disobedience, and work apostasy in our first parents. “I renounce thee, Satan,”—the artificer and abettor of all wickedness.

Mai jos textul grecesc.

᾿Αλλ’ ὅμως ἀκούεις τεταμένῃ τῇ χειρὶ ὡς πρὸς παρόντα εἰπεῖν· «᾿Αποτάσσομαί σοι, Σατανᾶ.» Βούλομαι καὶ τίνος ἕνεκεν ἵστασθε πρὸς δυσμὰς εἰπεῖν· ἀναγκαῖον γάρ. ᾿Επειδὴ τοῦ φαινομένου σκότους τόπος αἱ δυσμαί, ἐκεῖνος δὲ σκότος τυγχάνων ἐν σκότῳ ἔχει καὶ τὸ κράτος· τούτου χάριν συμβολικῶς πρὸς δυσμὰς ἀποβλέποντες, ἀποτάσσεσθε τῷ σκοτεινῷ ἐκείνῳ καὶ ζοφερῷ ἄρχοντι. Τί οὖν ὑμῶν ἕκαστος ἑστὼς ἔλεγεν; ᾿Αποτάσσομαί σοι, Σατανᾶ, σοὶ τῷ πονηρῷ καὶ ὠμοτάτῳ τυράννῳ· οὐκέτι σου δέδοικα, λέγων, τὴν ἰσχύν. Κατέλυσε γὰρ ταύτην ὁ Χριστός, αἵματός μοι καὶ σαρκὸς κοινωνήσας, ἵνα διὰ τούτων τῶν παθημάτων καταργήσῃ θανάτῳ τὸν θάνατον, ὅπως μὴ διὰ παντὸς ἔνοχος γένωμαι δουλείας. ᾿Αποτάσσομαί σοι τῷ δολερῷ καὶ πανουργοτάτῳ ὄφει. ᾿Αποτάσσομαί σοι ἐπιβούλῳ ὄντι, καὶ προσποιήσει φιλίας πράξαντι πᾶσαν ἀνομίαν, καὶ ἐμποιήσαντι τοῖς ἡμετέροις προγόνοις ἀποστασίαν. ᾿Αποτάσσομαί σοι, Σατανᾶ, τῷ πάσης κακίας δημιουργῷ καὶ συνεργῷ.