Deși nu scriu de regulă pe blog despre mediul politic românesc, astăzi nu m-am putut abține. Pe scurt, aș spune următoarele: cancerosul nod gordian al corupției românești de extracție parlamentară nu poate fi tăiat decât de sabia tăioasă a DNA.

Acum, să vedem „pe lung”.

Astăzi am trăit o zi istorică. Justiția română pare să se fi eliberat finalmente de complexele care îi anchilozaseră grav mișcările până la demararea în forță a DNA sub conducerea lui Daniel Morar, numit în funcție de către Monica Macovei.

Un prag important l-a constituit judecarea și condamnarea marelui simbol al corupției post-decembriste, Adrian Năstase, a cărui nemăsurată aroganță, dublată de o cupiditate ieșită din comun, l-a făcut în cele din urmă să se prăbușească în mod iremediabil, cu reputația politică zdrențe și cu imaginea ciuruită.

După Adrian Năstase, a venit rândul lui Victor Ponta, al cărui plagiat ordinar ne dovedise cu prisosință lipsa de scrupule a noului „Însuși”, care găsise cu cale să „suplinească” prin tupeu gravele lipsuri la cântar în materie de etică profesională și academică. Capacitatea premierului de a disimula, de a minți, de a poza în angel radios și în persecutat politic, de a dinamita instituții prin interpuși, pentru a-și salva groasa pielicică ministerială, m-a siderat. Nivelul imaginii României în cancelariile occidentale a atins cu acel prilej un minim istoric, căci nu era cu putință să scoți capul în Europa normală fără să-ți crape obrazul de rușine cu un megaplagiator care arbora o ingenuă morgă de mironosiță.

Din șirul lung de isprăvi „marca Ponta” menționez doar campania cinică de sugrumare a votului diasporei, campanie dusă în mod cinic prin „grăjdani” care au avut o prestație infamantă, sub semnul turpitudinii și al ambiguității. Sus, în capul acestei liste a rușinii, s-a plasat în mod voluntar fostul ministru de Externe Titus Corlățean, a cărui vagă simpatie pentru spațiul evanghelic îmi dă frisoane pe şira spinării mai mult decât ostilitatea ateului verde Remus Cernea. Cu simpatizanți de calibrul moral al lui Corlățean, cine are nevoie de dușmani?

În ultima lună, din nefericire, Parlamentul a redevenit bastionul marilor corupților. Cazul lui Dan Șova, apropiat al lui Victor Ponta, este cât se poate de elocvent. Deși Victor Ponta a făcut eforturi disperate să-l facă scăpat de Șova de arest preventiv, devine tot mai clar că cei doi se vor duce împreună la fundul mlaștinii. Este o chestiune de timp până vom auzi pleoscăitul final al mocirlei închizându-se deasupra capetelor lor.

P.S. Că pe acest urmărit penal ni-l recomandau în campania electorală felurite obraze bisericești (din felurite confesiuni, inclusiv din spațiul neoprotestant) arată încă o dată lipsa cronică de claritate morală care bântuie spațiul religios autohton.